O ieşire onorabilă

… e de părere că Gigi Becali s-a despărţit de Olăroiu cu mai puţine regrete decît a încercat să arate

Apreciez că din această mişcare surprinzătoare petrecută la Steaua, plecarea lui Olăroiu şi venirea lui Hagi, nimeni nu pierde. De […]

… e de părere că Gigi Becali s-a despărţit de Olăroiu cu mai puţine regrete decît a încercat să arate

Apreciez că din această mişcare surprinzătoare petrecută la Steaua, plecarea lui Olăroiu şi venirea lui Hagi, nimeni nu pierde. De ce nu pierde Olăroiu e simplu. Întrucît va primi în Arabia Saudită un salariu pe care nu l-ar fi luat niciodată în ţară. Nici măcar peste două sau trei decenii. În plus, nu merge oriunde, ci la o formaţie, Al Hilal din Riad, care a cîştigat în 2000, cu Iordănescu, Liga Campionilor Asiei. Astfel, la doar 38 de ani, Olăroiu devine cel mai tînăr antrenor al nostru pătruns în circuitul internaţional de înalt nivel. Se înscrie în clubul select format din Ştefan Kovacs, Mircea Lucescu, Balaci, Bšlšni şi amintitul Iordănescu, iar asta ar trebui, ca români, să ne bucure. Ce l-a recomandat saudiţilor nu-i greu de dedus de vreme ce discutăm despre tehnicianul care a obţinut, pe unitate de timp, cele mai bune rezultate din istoria recentă a Stelei. Sigur că a avut şi eşecuri, cine n-are? Îndeobşte ratarea ultimului titlu, ba încă la distanţă considerabilă în urma lui Dinamo, i-a atras sumedenie de critici, unele întemeiate. Dar ce-a făcut Olăroiu în Ghencea e imposibil de contestat tocmai pentru că unde-i statistică, nu-i tocmeală. Prima atestă că plusurile au depăşit net minusurile.

Mai departe, numirea la Steaua îi pică la fix lui Hagi. După experienţa nefastă de la Timişoara, cel mai mare fotbalist român din toate timpurile, o perioadă şi antrenor al ÒnaţionaleiÓ, aştepta cu nerăbdare să reintre în sistem. Nu găsea însă o oportunitate pe măsura reputaţiei şi a pretenţiilor sale. Iată că a găsit-o, Steaua fiind, conform propriilor mărturisiri, echipa lui de suflet, dar şi cea care îi oferă şansa să dovedească de ce-i în stare. Numai că nici Regele, ca nimeni dintre noi, nu întruneşte unanimitatea. Unii suporteri roş-albaştri anticipează că Hagi nu va confirma, cu precădere din pricina exceselor de personalitate. Ştiţi povestea, în umbra copacilor falnici rareori creşte ceva. Dar nu-i logic să punem răul înainte. Hagi merită lăsat să lucreze, merită sprijinit din plin, cu observaţia însă că doar rezultatele îl vor califica. E obligaţia lui să demonstreze că un fost superjucător poate fi şi un antrenor de anvergură. Dacă în alte locuri s-a plîns că n-a beneficiat de ce şi-a dorit, nici de încredere, nici de buget, nici de lot, de data asta nu va mai avea pe cine da vina. A vrut Steaua şi a ajuns la Steaua, de-acum depinde exclusiv de el.

În sfîrşit, despărţindu-se cordial de Olăroiu şi convingîndu-l repede pe Hagi, Gigi Becali a gestionat cu calm, ba şi cu stil, un caz dificil. Steaua se pregătea să plece în cantonamentul din Austria şi nu mai avea antrenor. Patronul nu numai că s-a descurcat, dar a făcut-o în viteză, în cîteva ceasuri. În altă ordine de idei, cum e de bănuit că ratarea titlului l-a deranjat pe Gigi Becali mai tare decît pe oricine, rănindu-i orgoliul şi afectîndu-i buzunarul, ne putem şi imagina că finanţatorul a renunţat totuşi la fostul tehnician cu mai puţine regrete decît a arătat. Practic, plecarea acestuia i-a venit ca o mănuşă, căci l-a scutit de sarcina ingrată ca, la o adică, să-l forţeze el pe Olăroiu să se retragă. Declarase în mod repetat că-l va menţine pînă la pensie şi nu i-ar fi convenit să-şi calce cuvîntul. Aşa, decizia acestuia l-a eliberat, ea ajutîndu-i pe toţi cei implicaţi să iasă onorabil dintr-o situaţie mai delicată decît părea să fie.