CFR tace şi face

… despre posibilul asalt al provinciei în Liga I şi despre un gest emoţionant al preşedintelui Barcelonei

Ca de obicei, granzii s-au luat la întrecere în materie de transferări. S-au lansat într-o cursă cu atît mai încinsă cu cît viitoarea […]

… despre posibilul asalt al provinciei în Liga I şi despre un gest emoţionant al preşedintelui Barcelonei

Ca de obicei, granzii s-au luat la întrecere în materie de transferări. S-au lansat într-o cursă cu atît mai încinsă cu cît viitoarea noastră campioană va intra direct în grupele Champions League. Dinamo, Steaua şi Rapid n-au ezitat să-şi deschidă pungile, mai ales primele, din dorinţa de a-şi lărgi loturile. Implicit, de a-şi spori şansele la titlu. Conform unui scenariu ce se repetă în fiecare intersezon, echipele bucureştene domină şi de data asta peisajul mediatic, despre ele vorbindu-se mai mult şi mai des. Deşi nu-şi ating mereu ţintele propuse, îşi taie partea leului. Cunoaşteţi proverbul, cine poate oase roade. Merită însă observat că, dintre europene, CFR Cluj a ieşit şi iese cel mai puţin la rampă. S-a întărit, dar discret, fără surle şi fără trîmbiţe. Tace şi face, dovadă că l-a numit antrenor pe Ioan Andone şi a mai adus cîţiva jucători de-afară, ajungînd să numere 17 străini, dintre care 11 sînt portughezi. Clubul de pe Someş lasă impresia că nu se va mai mulţumi cu locul 3 ocupat la sfîrşitul stagiunii recent încheiate. A simţit că se poate mai mult şi visează să dea marea lovitură. Dacă va reuşi sau nu, vom vedea, dar e clar că încearcă. Cum şi Poli Timişoara umblă să se fortifice, nu-i exclus să asistăm în toamnă la un asalt al provinciei mai aprig, mai susţinut ca oricînd. O astfel de perspectivă ar trebui să ne bucure deoarece, în măsura în care chiar se va întîmpla aşa, fotbalul românesc va avea totul de cîştigat şi nimic de pierdut. Deoarece unde-i concurenţă, de regulă e şi calitate.

Cum ştiţi, campioana Spaniei se va decide duminică seara, întrebarea fiind Real Madrid sau FC Barcelona? În precedenta etapă, penultima, titlul părea să rămînă în Catalunya, căci Real era condusă cu 2-1 la Zaragoza, în vreme ce Barcelona se afla în avantaj, tot 2-1, în derbyul local cu Espa–ol. În minutul 89 însă, mai exact în interval de numai 18 secunde, situaţia s-a răsturnat ca prin minune: Van Nistelrooy a înscris pentru Real şi Tamudo pentru Espa–ol, egalităţi care au readus formaţia madrilenă în pole-position. Pentru că, la acelaşi număr de puncte, trupa lui Capello e favorizată de rezultatele directe. Dar nu la partidele de mîine vreau să mă refer, cînd Realul va primi vizita Mallorcăi, iar rivala ei se va deplasa la retrogradata Tarragona, ci la altceva. La cîteva secvenţe din finalul întîlnirii BarCa-Espanol de pe Camp Nou, momente ce i-au avut protagonişti pe preşedinţii celor două grupări, Joan Laporta şi Daniel Sanchez Llibre. Deşi echipa lui ratase victoria la potou, probabil şi titlul, cel dintîi a găsit totuşi tăria să-şi felicite adversarul pentru punctul obţinut in extremis, altfel nefolositor lui Espa–ol, dar şi, ca gazdă amabilă, să-l însoţească pe Llibre pînă la ieşirea din loja oficială. Atitudinea respectivă m-a tulburat şi pentru că, urmărind scena pe Boom Sport One, mi-am închipuit cam cum ar fi reacţionat patronul unui club de-al nostru, indiferent care, dacă i-ar fi fost dat să trăiască, ba încă într-un singur minut, o dramă precum cea a lui Laporta. S-ar fi comportat la fel de elegant, nu-i aşa?