Victorie, nu răzbunare

… nu se îndoieşte că, după ce a învins Slovenia la Celje, România o va bate şi la Timişoara

La Celje s-a întîmplat ce trebuia. A învins formaţia mai bună, care a fost, spre lauda ei şi spre satisfacţia noastră, […]

… nu se îndoieşte că, după ce a învins Slovenia la Celje, România o va bate şi la Timişoara

La Celje s-a întîmplat ce trebuia. A învins formaţia mai bună, care a fost, spre lauda ei şi spre satisfacţia noastră, cea a României. Chiar dacă n-a excelat, desprinzîndu-se abia în repriza secundă, garnitura lui Piţurcă a obţinut ce şi-a propus, victoria şi, consecinţă a acesteia, locul 1 în grupă. Fireşte, primul merit aparţine echipei înseşi, care a ştiut să lupte şi să cîştige. În paralel însă, se cuvine remarcată şi contribuţia selecţionerului. Pînă şi aceia, tot mai puţini, care nu-l agreează pe Piţurcă sînt obligaţi să recunoască faptul că, o dată în plus, el a făcut mutări inspirate. A îndrăznit să-l titularizeze pe Dorel Stoica şi avînd de optat între Fl. Petre şi Nicoliţă, l-a ales pe ultimul. A calculat că stelistul, capabil să închidă mai temeinic pe banda dreaptă, se potriveşte ca o mănuşă unui meci în deplasare, ba şi disputei cu un adversar arţăgos. A gîndit corect, probă că Nicoliţă a şi marcat. Fie că ne place ori nu selecţionerul, trebuie să admitem că acesta posedă o mare calitate, cere şi impune seriozitate. La o adică, i se poate reproşa cîte ceva, cine e perfect? Dar niciodată, sub nici o formă, că s-ar trage de şireturi cu jucătorii sau că le-ar tolera eventualele capricii, fiţe. Altfel, pe lîngă amintiţii Dorel Stoica şi Nicoliţă, vedetele tricolore au ieşit iarăşi în evidenţă, şi-au dovedit clasa. Lobonţ a salvat un şut pe care scria gol, Chivu şi Tamaş au adus siguranţă în apărare, iar Mutu a dinamizat atacul. Da, Briliantul a şi greşit destule mingi. La fel de adevărat e însă că el a şi jucat mai mult decît coechipierii. A părut cel mai activ dintre toţi, hotărît şi implicat, iar determinarea lui s-a transmis celorlalţi asemenea unei comenzi nerostite. Înainte de a reprezenta altceva, schimbarea atitudinii risipitorului de altădată, inconstant, reprezintă un semn clar de maturizare. A încetat să mai fie o promisiune, a devenit o certitudine. Un pariu cîştigat.

Mai departe, e de aşteptat ca scenariul de la Celje să se repete la Timişoara. Băieţii noştri să ia alte 3 puncte şi să-şi scurteze drumul spre Euro 2008. Dacă era normal ca, superiori valoric, ei să învingă afară, cu atît mai logic va fi să triumfe acasă, încurajaţi de propriii suporteri. Vom vorbi însă despre un nou succes şi nu, cum pretind unii, despre o răzbunare. Ar cam fi timpul să renunţăm la povestea cu revanşa. În 2001, deşi mai slabi, dar ajutaţi de noroc şi de arbitru, slovenii ne-au bătut în baraj, blocîndu-ne accesul la Mondiale. Asta a fost însă şi, din păcate, nu se şterge, rămîne. Dar ce se petrece azi n-are nici o legătură cu drama pe care am trăit-o în urmă cu 6 ani. Tocmai pentru că răzbunarea e arma ştiţi dumneavoastră cui, nu ea trebuie să ne preocupe, ci victoria. Doar ea. După ce am pronosticat-o pentru sîmbătă, merg pe mîna ei şi pentru miercuri. Nici o altă variantă nu-i de luat în discuţie.