Disperare meritată

… e de părere că plecarea lui Răzvan Lucescu se va întoarce asupra lui George Copos ca un bumerang

Pe lîngă că înmuiase tonul de la un timp, lăudînd mai des şi criticînd mai rar, George Copos şi-a închipuit că […]

… e de părere că plecarea lui Răzvan Lucescu se va întoarce asupra lui George Copos ca un bumerang

Pe lîngă că înmuiase tonul de la un timp, lăudînd mai des şi criticînd mai rar, George Copos şi-a închipuit că Răzvan Lucescu va rămîne în cazul în care Rapid va cîştiga Cupa României. În ciuda repetatelor avertismente venite dinspre antrenor, a fost sigur că-l va convinge pe acesta să continue. Iată însă că nu l-a convins. Sătul de hachiţele patronului, Răzvan s-a dus la Braşov, decizie şocantă în condiţiile în care, avînd de optat între Cupa UEFA şi liga a doua, a preferat ultima variantă. Oricît ar susţine unii contrariul şi ar invoca el prietenia cu Gheorghe “Vamă”, numit preşedinte sub Tîmpa după ce Copos l-a izgonit din Giuleşti, refugierea într-o ligă inferioară nu înseamnă un pas înainte. E chiar unul înapoi. Numai că, fiind dreptul fiecăruia să-şi aleagă drumul în carieră, urmează să ne lămurim, funcţie de rezultatele Braşovului, dacă Răzvan a procedat bine sau rău. În măsura în care a dorit doar să scape de presiunea pe care finanţatorul a creat-o permanent asupra lui şi a echipei, şi-a atins scopul. S-a eliberat. Dacă şi-a propus însă promovarea imediată şi n-o va obţine, fireşte că va regreta.

Să revenim însă la Copos, pe care abandonul lui Răzvan l-a pus într-o postură extrem de delicată. Pentru că există riscul ca, negăsind un antrenor capabil să-l facă uitat pe Lucescu junior, finanţatorul să tragă ponoasele. Toate oalele să se spargă în capul său. Pînă şi cei, nu mulţi, dar foarte zgomotoşi, care l-au contestat pe Răzvan îi vor reproşa lui Copos că n-a reuşit să-l păstreze pe tehnicianul care a adus Rapidului în 3 ani două Cupe şi o calificare în “sferturile” UEFA. În frunte cu galeria, şi aşa divizată, întreaga suflare vişinie îl va socoti pe patron primul, marele şi unicul vinovat. Retragerea lui Răzvan se va întoarce împotriva lui George Copos asemenea unui bumerang. Conştientizînd pericolul, acesta caută cu înfrigurare o soluţie de forţă, singura care l-ar ajuta să depăşească impasul. Deşi se agită ca niciodată, nu se descurcă. Vrea un antrenor măcar de gabaritul lui Răzvan, graţie căruia Rapidul va juca în Europa nu în luna iulie ca în sezoanele precedente, ci în septembrie, direct în turul 1, dar nu-l găseşte. Cum Sabău l-a refuzat, Mircea Lucescu l-a luat în glumă, iar Bölöni se codeşte întrucît Monaco trebuie să-i achite 70.000 de euro lunar încă un an, lista candidaţilor care să convină investitorului şi să fie pe placul suporterilor se subţiază dramatic. Ar mai figura pe ea Hizo şi Bergodi, atît că nici aceştia, avizaţi cu privire la capriciile lui Copos, nu prea se înghesuie. Deoarece Hizo nu va părăsi Vasluiul, poate că italianul, tatonat în prezent de Sichitiu la el acasă, va zice totuşi da, urmează să vedem. Fără să mai lungim discuţia, reiese că George Copos n-a căzut în capcana întinsă de alţii, ci în propria-i plasă. Întrucît l-a împins pe Răzvan să plece şi acum nu izbuteşte să-l înlocuiască, pare disperat, dar îşi merită soarta. În fotbal, ca şi în viaţă, fie ele vechi, fie noi, greşelile se plătesc.