Independenţă iluzorie

… consideră că FRF trebuie să interzică orice contact între echipe şi brigăzile de arbitri

Poli are dreptate cînd reclamă că Augustus Constantin n-a sancţionat faultul lui Buga asupra portarului Pantilimon în faza premergătoare golului 2 al Rapidului. „La 0-1, […]

… consideră că FRF trebuie să interzică orice contact între echipe şi brigăzile de arbitri

Poli are dreptate cînd reclamă că Augustus Constantin n-a sancţionat faultul lui Buga asupra portarului Pantilimon în faza premergătoare golului 2 al Rapidului. „La 0-1, poate am fi egalat şi întors meciul, aşa însă, arbitrul ne-a răpit orice şansă!”, au explodat oficialii timişoreni. Formaţia violetă ar fi egalat sau nu, imposibil de spus, dar discuţia rămîne. Poli n-are însă dreptate cînd pretinde, ori măcar sugerează, că a pierdut finala Cupei pe mîna arbitrului. Cum Rapid s-a dovedit mai determinată şi mai eficace, eşecul Timişoarei nu trebuie atribuit lui Augustus deoarece, în afara erorii amintite, vîlceanul nu i-a avantajat pe giuleşteni. A căutat să fie imparţial şi a reuşit. Inclusiv sîmbătă, problema lui Poli n-a fost nici adversarul, deşi era logic să fie, nici arbitrajul, ci Poli însăşi, care nu a izbutit, o dată în plus, să spargă plafonul mediocrităţii. Repet ce-am scris şi ieri, că tribuna, înflăcărată şi patetică pe Bega, te încurajează şi te împinge de la spate, dar nu-ţi bagă mingea în poartă. Azi, cînd Timişoara exagerează cu acuzele adresate întregii brigăzi, căci s-ar fi cuvenit ca asistentul Vidan să sesizeze primul intrarea lui Buga, e clar că Poli a greşit în clipa în care n-a susţinut iniţiativa Rapidului ca finala să fie încredinţată unor arbitri de peste hotare. Poate că străinii, unii superiori colegilor români, alţii inferiori, ar fi comis mai multe gafe, dar prestaţia lor n-ar fi stîrnit atîtea suspiciuni şi atîtea contestări.

Vorbind despre presiunea la care sînt supuşi arbitrii noştri, FRF are datoria să schimbe macazul. Să-şi însuşească reglementarea ce funcţionează la nivelul UEFA şi, deopotrivă, în ţările cu fotbal avansat, în Spania, în Germania, în Franţa etc. Anume, să excludă orice legătură între organizatori şi cavalerii fluierului. În prezent, arbitrii sînt preluaţi de cluburile- gazdă şi cazaţi în hoteluri care aparţin de regulă finanţatorilor acestora sau prietenilor lor. Lui Copos, lui Badea, lui Porumboiu şi aşa mai departe. Oricît ar evita oficialii cluburilor respective, şi rareori se întîmplă aşa, să creeze tensiune prin insinuările dinainte de meci ori prin lamentările de după, ea se produce. Iată de ce ar trebui aplicat şi la noi sistemul de a li se interzice brigăzilor să intre în contact cu echipele pînă la şedinţa tehnică din dimineaţa partidei. Ar însemna ca, însoţiţi de observatorul federal, arbitrii să-şi aleagă unde dorm şi unde mănîncă, ceea ce presupune mărirea baremurilor. Teoretic însă, întrucît cluburile ar cheltui practic la fel. N-ar mai suporta direct costurile de întreţinere, dar le-ar dirija, prin intermediul baremurilor, către brigăzi. Cît nu se va proceda aşa, arbitrii români vor fi independenţi doar pe hîrtie. Autonomia lor nu va fi reală, ci iluzorie. Ea nu le va servi lor şi, cu atît mai puţin, unei atmosfere permanent tulburate de bănuieli, de reproşuri şi chiar de jigniri.