Aceleaşi măşti, altă piesă

… ţine cu Milan în finala de diseară, dar recunoaşte că se teme de insistenţa lui Liverpool

Trebuie să te joci cu focul ca să cutezi, optînd între Milan şi Liverpool, un pronostic pentru azi. A făcut-o însă Pele, care […]

… ţine cu Milan în finala de diseară, dar recunoaşte că se teme de insistenţa lui Liverpool

Trebuie să te joci cu focul ca să cutezi, optînd între Milan şi Liverpool, un pronostic pentru azi. A făcut-o însă Pele, care a mers, ca de la brazilian la brazilian, pe mîna lui Kaka, doar că previziunile Perlei Negre s-au adeverit rareori. Printre alte gafe, amintiţi-vă cum a indicat-o el pe Columbia favorită la World Cup 1994 şi cum aceasta a părăsit Mondialele pe uşa din dos. Altfel, deoarece actuala finală e chiar reeditarea celei din 2005, s-ar zice că sarcina analiştilor devine, putînd ei apela la comparaţii de dată recentă, infinit mai uşoară. Impresie greşită, de vreme ce duelul de-acum doi ani a avut o desfăşurare halucinantă, greu de repetat, de-a dreptul imposibil. Milan a condus cu 3-0 la pauză pentru ca, egalînd în 6 minute, Liverpool să împingă partida în prelungiri şi să cîştige la loteria penalty-urilor. Ferindu-mă de verdicte, îmi rămîne să observ că distribuţiile de la Atena nu prea se deosebesc de cele urmărite la Istanbul. Ambele combatante şi-au păstrat antrenorii, Ancelotti şi Benitez, dar şi grosul efectivelor, aşa că vom reîntîlni diseară măcar cîte 6-7 titulari de fiecare parte. În măsura în care s-au produs cîteva schimbări, ele au vizat cu precădere liniile din faţă. Întrucît i-a cedat pe Crespo şi pe Şevcenko, Milan va folosi probabil un singur vîrf, pe Gilardino, dar şi, ca noutăţi, pe fundaşii de margine Jankulovski şi Oddo. La Liverpool, cum Luis Garcia e indisponibil, iar Baros şi D. Cissé s-au transferat, atacul va fi alcătuit, presupuneau ieri ziarele britanice, din Crouch şi din Kuyt. Deşi personajele se anunţă cam aceleaşi, cu siguranţă că piesa va fi alta.

Pentru că miza e imensă, intră în discuţie 3 milioane de euro, accesul direct în grupele viitoarei stagiuni de C1 şi, mai presus de orice, onoarea de a te încorona campioană continentală, trebuie să anticipăm un meci crîncen. Poate nu teribil de spectaculos, căci ambele garnituri vor evita să greşească, dar foarte încins, la baionetă. Paradoxal, tocmai Milan se recomandă, graţie virtuozităţii lui Kaka şi Seedorf, ca formaţia mai imaginativă, cotată peste un Liverpool tacticizat la maximum. Ştiind cum se joacă în Anglia şi, mai pragmatic, mai economicos, în Italia, logic ar fi ca lucrurile să stea exact invers şi nu stau. În absenţa unor superstaruri, cîtă frunză şi iarbă în tabăra adversă, Liverpool pare însă mai legată. Cu excepţia lui Gerrard, vedeta echipei insulare e echipa însăşi, iar armele ei de căpătîi sînt forţa, rigoarea, insistenţa. Bănuiesc că, învăţînd din startul catastrofal trăit în 2005, elevii lui Rafa Benitez nu se vor repezi. Mai degrabă vor tatona, vor aştepta, bizuindu-se pe contre şi pe fazele fixe. Cu speranţa că uriaşul Crouch, Gulliver pe lîngă mai scunzii Nesta şi Maldini, va scăpa din încercuire ca să plaseze una din letalele lui lovituri de cap. E însă numai o supoziţie, nu-mi cereţi să ghicesc cine va cîştiga finala. Personal, asemenea lui Pele, m-aş bucura ca trofeul să ajungă în Piaţa Domului, dar recunosc că la fel de bine el ar putea merge în oraşul care i-a lansat pe The Beatles. Să vedem.