Guvernanţi, treziţi-vă!

… atrage atenţia că e păcat să ai o echipă ca Oltchim, dar nu şi o sală pe măsura valorii cîştigătoarei C2

Spre lauda lor şi spre admiraţia noastră, fetele de la Oltchim au cucerit Cupa Cupelor. Deşi nu-i cea […]

… atrage atenţia că e păcat să ai o echipă ca Oltchim, dar nu şi o sală pe măsura valorii cîştigătoarei C2

Spre lauda lor şi spre admiraţia noastră, fetele de la Oltchim au cucerit Cupa Cupelor. Deşi nu-i cea mai strălucitoare izbîndă, căci discutăm totuşi despre a doua competiţie continentală, reuşita elevelor lui Tadici e memorabilă. Astfel, vîlcencele au ridicat oraşul de sub Dealul Capelei la rangul de capitală a handbalului european, una în care s-au întîlnit, pe lîngă o sumedenie de superjucătoare, un manager, Constantin Roibu, un preşedinte, Ioan Gavrilescu, şi un antrenor, Gheorghe Tadici, de excepţie. Merite de seamă în realizarea acestei performanţe se cuvin atribuite tehnicianului menţionat, în paralel şi responsabil al „naţionalei” feminine. Îmbinînd duritatea cu blîndeţea, ştiind cînd să strîngă şurubul, dar şi cînd să-l slăbească, Tadici e din ce în ce mai des socotit un Belu al handbalului. Toate bune şi la locul lor, nu însă şi unele deficienţe ce-au însoţit returul finalei din Sala Sporturilor „Traian”. Puţin a lipsit ca, din pricina sistemului de ventilaţie, meciul cu Byasen să nu înceapă, pentru ca, ulterior, să apară pericolul să fie oprit. Întrucît a crescut consumul de energie electrică, s-a prăbuşit brusc tensiunea, ceea ce le-a silit pe gazde să debranşeze ventilaţia. S-a produs însă condens, suprafaţa de joc devenind alunecoasă ca şi gheaţa unui patinoar. În disperare de cauză, sub ameninţarea amînării unei partide la care asista şi şeful statului, s-a recurs la scoaterea din balamale a geamurilor. Iar fostul arbitru internaţional de fotbal Ion Crăciunescu, venit să-şi încurajeze concitadinele, a spart o uşă cu piciorul, precum un ninja, pentru ca sala să se mai aerisească.

Vor zice unii că umblu după pete în soare. Că asupra triumfului trebuie insistat, nu asupra bîlbelor organizatorice. Corect, atîta doar că, în ziua anterioară, la Bucharest Challenge, concurs automobilistic încredinţat în premieră Rom‰niei şi care a reunit 4 campionate într-unul singur, s-a petrecut o altă întîmplare nedorită. Pătruns pe circuit, un cîine maidanez a periclitat desfăşurarea raliului şi, mai grav, integritatea piloţilor. Adăugînd că pungi de plastic ori bucăţi de ziare, împinse de vînt dinspre Dîmboviţa, au perturbat uneori întrecerea bolizilor, să ne întoarcem ca să ajungem la una şi aceeaşi concluzie. Sportivii noştri sînt talentaţi, ei vor şi pot, numai că, din păcate, calităţile lor nu-s suficient sprijinite de o infrastructură menită să le pună în valoare, să le ajute. În măsura în care autorităţile nu vor înţelege, şi nu par să conştientizeze asta, că trebuie ţinut pasul cu o lume contemporană care investeşte serios în sport, campionii români riscă să nu mai cîştige, ba şi să piardă ce-au dobîndit. Deoarece nu-i vina vîlcenilor că au trecut prin emoţii, ci a unui întreg sistem, în interiorul căruia se promite mult şi se face puţin. Cîteodată nu se face nimic. Dacă sistemul nu se va schimba neîntîrziat, în ideea ca guvernanţii să se trezească, succesul lui Oltchim va rămîne o amintire. Frumoasă, dar greu de repetat. Poate chiar imposibil.