Recurs la nostalgie

… salută întoarcerea stranierilor, dar se întreabă unde sînt noile talente

Transmit textul de faţă din Giurgiu, unde particip la sărbătorirea unui număr de ani de la absolvirea liceului. Mă refer la Colegiul „Ion Maiorescu”, şcoală venerabilă care, datînd din […]

… salută întoarcerea stranierilor, dar se întreabă unde sînt noile talente

Transmit textul de faţă din Giurgiu, unde particip la sărbătorirea unui număr de ani de la absolvirea liceului. Mă refer la Colegiul „Ion Maiorescu”, şcoală venerabilă care, datînd din 1869, are aceeaşi vîrstă cu prima cale ferată din România. S-au scurs însă atîţia ani de cînd l-am părăsit încît cu greu le mai ţin socoteala. Oricît aş încerca să nu fiu nostalgic, şi mă străduiesc, ajung din ce în ce mai des la concluzia că, dintre cusururile vieţii, cel mai mare e tot acela că ea trece prea repede. Între tinereţe şi senectute nu rămîne, precum între sublim şi ridicol, decît un pas.

Constat însă că nu doar eu risc să cad pradă nostalgiei, ci şi fotbalul de la noi, ideea fiind că fruntaşele acestuia umblă să aducă înapoi pe unii dintre jucătorii de care s-a despărţit. Dinamo îl vrea pe Florin Bratu, dacă nu şi pe Marius Niculae şi pe Florentin Petre, Steaua se pregăteşte să bată palma cu Rică Neaga, în vreme ce Rapidul îl curtează asiduu pe Daniel Niculae. Cum vorbim despre valori cunoscute, ba şi confirmate, demersul merită încurajat. El trebuie socotit pozitiv în ciuda faptului că finalizarea sa presupune eforturi materiale deosebite. Boieria însă cu cheltuială se ţine. Deşi cei menţionaţi n-au rupt gura tîrgului pe unde s-au dus, poate doar Neaga să fi impresionat în Coreea de Sud, numai că informaţiile de-acolo parvin greu, ei nici n-au dezamăgit. Şi-au făcut conştiincios treaba, cu seriozitate, din care motiv, logic, solicită contracte la fel de generoase ca şi cele de peste hotare. Ori măcar apropiate. E o problemă, nu însă de nerezolvat. Aşadar, nu-i rău, dimpotrivă, că marile noastre cluburi îşi recheamă valorile şi că acestea sînt gata să se întoarcă fie şi plătind preţul unor sacrificii financiare. „Nu mă interesează salariul, declara Neaga deunăzi, în Ghencea aş veni şi pe jos!”. Pe de altă parte însă, se cuvine să observăm că, dornic să-i înroleze pe cei plecaţi, fotbalul mioritic nu se ocupă suficient, atît cît ar trebui, de descoperirea şi de creşterea talentelor tinere. Dar remarca reprezintă startul unei discuţii de sine stătătoare, pe parcursul căreia nostalgiei amintite nu i-ar strica un recurs. Acum vă las deoarece au început să apară unii dintre foştii colegi de liceu.