Ei au scris istorie

Mîine, în Parcul Tineretului din Capitală, principalul sponsor al FRF, Bergenbier, va patrona Ziua Bărbatului. Fireşte că merităm şi noi, cu prisosinţă, o sărbătoare anume, dar la altceva doresc să mă refer. Programată să se desfăşoare de dimineaţa pînă seara, […]

Mîine, în Parcul Tineretului din Capitală, principalul sponsor al FRF, Bergenbier, va patrona Ziua Bărbatului. Fireşte că merităm şi noi, cu prisosinţă, o sărbătoare anume, dar la altceva doresc să mă refer. Programată să se desfăşoare de dimineaţa pînă seara, manifestarea de sîmbătă va cuprinde şi o parte dedicată sportului, prilej cu care cei prezenţi în zona Palatului Copiilor vor putea urmări, printre altele, un rezumat al participării României la turneele finale ale Mondialelor din Italia 1990 şi Statele Unite 1994. Mi s-a oferit ocazia, să nu zic privilegiul, să văd deunăzi filmul respectiv şi recunosc că mi-a stîrnit o profundă emoţie. Deşi am fost martor ocular al celor două evenimente amintite, reîntîlnirea cu Generaţia de Aur, aflată în momentele ei de glorie, m-a tulburat. Doamne, ce echipă am avut şi ce jucători! Iar cînd mă entuziasmez, mă gîndesc mai întîi la Hagi, care m-a convins din nou că un talent ca al lui se naşte o dată într-un secol, dar şi la toţi ceilalţi. La Stelea şi Prunea, la Belo şi Selymes, la Prodan şi Mihali, la Dan Petrescu şi Sabău, la Gică Popescu şi Dorinel, la Lupescu şi Lăcătuş, la Ilie Dumitrescu şi Răducioiu. Graţie lor, ÒnaţionalaÓ noastră a reuşit performanţe pe care, m-aş bucura să greşesc, le va mai atinge foarte greu ori chiar niciodată. Tocmai deoarece băieţii aceia minunaţi şi antrenorul Puiu Iordănescu au scris istorie, cred că n-ar strica, ba dimpotrivă, ca ÒtricolorilorÓ de astăzi să li se proiecteze din cînd în cînd filmul despre CM. Măcar în ajunul unor meciuri importante. Ar avea ce învăţa şi nu numai. Se vor simţi mîndri, dar şi mai responsabili, că poartă tricourile în care au jucat cîndva, vrăjind mingea aidoma unor magicieni, Hagi şi bravii lui coechipieri.

Îmi vor imputa unii, căutătorii de noduri în papură, că mă întorc în trecut. Că sînt un nostalgic ce priveşte înapoi în loc să se uite înainte. Dacă vreţi, îmi asum acest risc, fără ca asta să mă împiedice să repet că pelicula în discuţie m-a transportat pentru un ceas într-o lume de vis. Am văzut-o noaptea tîrziu şi am adormit zîmbind.