Dorinel şi un meci fabulos

Cînd Dorinel Munteanu, recordmanul selecţiilor în “naţională”, a părăsit pe nepusă masă Clujul pentru Piteşti, sentimentul general a fost că s-a pripit alegînd să dea vrabia din mînă pentru cioara de pe gard. Puţini au crezut atunci, cum cred şi […]

Cînd Dorinel Munteanu, recordmanul selecţiilor în “naţională”, a părăsit pe nepusă masă Clujul pentru Piteşti, sentimentul general a fost că s-a pripit alegînd să dea vrabia din mînă pentru cioara de pe gard. Puţini au crezut atunci, cum cred şi acum, că a făcut-o doar pentru bani. Pesemne că orgoliul l-a împins spre un asemenea gest, numai că, iată, uneori şi orgoliul se plăteşte. Azi, cînd CFR trage la o cupă europeană, chiar la C1, iar FC Argeş gîfîie la retrogradare, e clar că Dorinel n-a luat decizia cea mai înţeleaptă. În pofida faptului că, susţinut necondiţionat de fraţii Penescu, “Neamţul” a primit în Trivale tot ce-a cerut, inclusiv cîţiva dintre fotbaliştii pe care şi i-a dorit, echipa lui se scufundă. Nu neapărat pentru că joacă slab, deşi a dezamăgit marţi la Iaşi, ci pentru că n-are destule puncte. Cum tocmai punctele stabilesc poziţia în clasament, nu meritele, formaţia piteşteană se chinuieşte, părînd condamnată să evolueze din sezonul viitor la matineu. Altfel, mulţi îl regretă pe jucătorul Dorinel Munteanu, pe care accidentarea din meciul cu Vasluiul l-a scos din circuitul intern, dacă nu şi internaţional, înainte de termen. Fără să-şi fi spus ultimul cuvînt. Dar antrenorul cu acelaşi nume se lasă în continuare aşteptat. Urmează ca el să confirme. Pentru suporterii Argeşului s-ar putea să fie însă prea tîrziu. Sau chiar e.

Ieri, m-a sunat un prieten şi mi-a zis, patetic, că “dacă n-aş fi văzut partida dintre Manchester United şi Milan, aş fi trăit degeaba!”. Poate că exagera, dar meciul menţionat a fost cu adevărat fabulos. A oferit un show şi o încleştare de poveste prin evoluţia scorului, 1-0 pentru Man. Utd., 2-1 pentru Milan şi 3-2 în prelungiri pentru prima echipă, dar mai ales prin angajamentul general. Însemnînd un ritm drăcesc şi un consum de energie care te îndemnau să gîndeşti că fiecare dintre cei de pe teren are cîte 3 picioare şi cîte 4 plămîni. Fireşte, C. Ronaldo şi Kaka au sedus prin virtuozitate, iar Rooney, autorul unei duble, prin eficienţă. Deasupra tuturor s-a ridicat însă roşcovanul Scholes, mijlocaşul cu aspect de contabil despre care credeam că e sortit numai să taie jocul şi să care mingi. De data asta însă, servantul şi-a divulgat geniul, nu doar la pasa dinaintea golului 2, ci pe tot parcursul unei întîlniri jucate fără greşeală. Cine s-a uitat la meciul respectiv a înţeles de ce există fotbalişti ale căror salarii se ridică la milioane şi milioane de euro pe an. Dar trebuie să mai fi înţeles ceva. Că în momentul actual nici o echipă românească, oricît de iubită, n-ar putea să-i reziste lui Man. Utd. ori lui Milan. Pînă la ele rămîne, din păcate, o distanţă ca de la cer la pămînt. Imposibil de străbătut.