Steaua în derivă

Unii vor strîmba din nas, dar apreciez că Steaua a pierdut meciul de la Bistriţa înainte de a-l fi cîştigat Gloria. Deşi a avut o posesie dublă a balonului şi o grămadă de ocazii, pe care Iacob, Badea şi Paraschiv […]

Unii vor strîmba din nas, dar apreciez că Steaua a pierdut meciul de la Bistriţa înainte de a-l fi cîştigat Gloria. Deşi a avut o posesie dublă a balonului şi o grămadă de ocazii, pe care Iacob, Badea şi Paraschiv le-au ratat însă cu seninătate, campioana şi-a necăjit iar fanii. Ba i-a şi enervat. Am mai folosit această metaforă, dar ea se potriveşte acum ca o mănuşă evoluţiei slabe a formaţiei din Ghencea: parcă a cărat apă cu ciurul. Dacă se mai întîmpla ca vreo 2-3 dintre fotbaliştii roş-albaştri să joace sub aşteptări, de data asta au dezamăgit toţi. Au fost o apă şi un pămînt. Doar Rădoi, Nicoliţă şi, spre final, Ochiroşii au mai mişcat, numai că primăvara nu se face cu o floare şi nici cu două. Cum lipsa de inspiraţie, ba şi de angajament, durează de ceva vreme, mulţi arată cu degetul către Olăroiu şi îi cer să plece. Motivînd că Steaua a rămas la 8 puncte în spatele lui CFR Cluj şi, consecinţă logică, calificarea în Liga Campionilor a ajuns o ţintă greu de atins. Pe de altă parte însă, cît şansele la locul 2 n-au dispărut, chit că s-au redus, Olăroiu nu pare dispus să abandoneze. Suporterii şi antrenorul trebuie însă înţeleşi. Fanii pentru că, tot mai supăraţi, văd cum corabia se scufundă, iar antrenorul pentru că speră totuşi s-o redreseze. Oricum, e de notat o schimbare în atitudinea lui Gigi Becali. De unde pînă deunăzi afirma că, indiferent de rezultate, nici măcar nu se gîndeşte să se despartă de actualul tehnician, patronul a început să nuanţeze, anunţînd că ar accepta demisia acestuia. Rămîne să ne lămurim în ce măsură ultima declaraţie a lui Gigi Becali a însemnat şi un ultim avertisment pentru Olăroiu. Ne vom edifica probabil miercuri seara, în funcţie de scorul semifinalei de Cupa României dintre Steaua şi Poli Timişoara.

Chiar dacă explicabilă prin prisma absenţei unor titulari ca Dică, Ghionea şi Thereau, prestaţia slabă a Stelei nu scade din calităţile Bistriţei. Sîmbătă, buturuga mică a răsturnat carul mare deoarece Abrudan, Zaharia şi compania au luptat ca leii, compensînd diferenţa de valoare prin dăruire şi disciplină tactică. Trupa pregătită de Sabău nu-i una care să se complice în fineţuri. Bubuie uneori mingea şi nu-şi propune decît s-o îndepărteze de careul lui Albuţ. Conştientă de propriile limite, urmare a unuia dintre cele mai sărace bugete din Liga I, dar judicios gestionat, Gloria a dovedit din nou că ştie să-şi exploateze la maximum resursele. Meritele lui Sabău se regăsesc în planul în care l-a convins pe Pădureanu, maestrul combinaţiilor în sezoanele trecute, să renunţe la reciprocităţi şi la aranjamente, dar şi în acela în care, cu fler şi cu bani număraţi, a izbutit să creeze o echipă redutabilă. Fără nume sonore, însă vrednică şi serioasă. Faptul că Bistriţa se află la un singur loc şi la un singur punct de Steaua se datorează cu precădere antrenorului. Sabău se recomandă astfel, n-o spun eu, ci o atestă clasamentul, drept cel mai promiţător tehnician provenit din Generaţia de Aur.