De ruşine, nu de frică

Ovidiu Ioaniţoaia consideră că stewarzii ar trebui să ia locul jandarmilor în ceea ce priveşte asigurarea ordinii pe stadioane

Întrucît am lipsit cîteva zile din ţară, n-am urmărit meciurile din etapa a 25-a şi deci nici pe cel dintre Steaua […]

Ovidiu Ioaniţoaia consideră că stewarzii ar trebui să ia locul jandarmilor în ceea ce priveşte asigurarea ordinii pe stadioane

Întrucît am lipsit cîteva zile din ţară, n-am urmărit meciurile din etapa a 25-a şi deci nici pe cel dintre Steaua şi Dinamo. Întorcîndu-mă şi răsfoind ziarele, m-au surprins destule lucruri referitoare la derby, cu precădere amănuntul că Gazeta le-a pus 4 steliştilor Andrey, Baciu, Rădoi şi Lovin. Şi dacă eşti gazdă, cînd iei asemenea note, nu poţi spera să treci clasa. La polul opus, am reţinut „foarfeca” lui Dănciulescu, care a ridicat scorul la 2-0 pentru „cîini”. Acum o lună, cînd scriam că Danciugol e capabil, graţie înzestrării şi experienţei, să depăşească pasa neagră, unii bloggeri s-au grăbit să mă contrazică, pretinzînd că atacantul dinamovist a terminat benzina. Iată că n-a terminat-o! Altfel, faptul că nişte huligani au bătut un cameraman de la TVR 1 nu-i mai puţin grav decît acela că jandarmii au asistat la incident fără să mişte un deget. Pasămite, călări fiind, cei plătiţi din buzunarul cetăţenilor n-aveau voie să descalece! Apropo, ghiciţi cîţi poliţişti au supravegheat asistenţa în incinta stadionului din Rotterdam la recentul Olanda – România? Exact 12, adică unul la peste 4.000 de oameni. În rest, ca de obicei, organizatorii au recurs la serviciile stewarzilor, mulţi dintre aceştia, majoritatea, recrutaţi chiar din rîndul spectatorilor şi învăţaţi cum să procedeze. Într-acolo ar trebui să ne îndreptăm şi noi, dar asta ar însemna ca, pînă să ştie de frică, publicul nostru să ştie de ruşine. Ceea ce încă nu-i cazul. Din păcate, şi mai greu e de spus cînd va fi.

În altă ordine de idei, să nu ne imaginăm că demisia lui Stoicikov ne ajută. Dimpotrivă, schimbarea antrenorului ar putea revigora „naţionala” de la sud de Dunăre. Părerea mea, şi nu numai, e că menţinerea lui Stoicikov ne-ar fi folosit deoarece în orice loc, inclusiv pe banca tehnică, un ins trufaş şi zurbagiu, cum s-a dovedit selecţionerul bulgar, mai degrabă încurcă treburile. Pentru că un tip prea plin de el, ce se crede buricul pămîntului, e mai predispus să greşească decît unul echilibrat, cu simţul măsurii. Totuşi, nu sînt de acord cu reprezentanţii FRF care consideră, unii dintre ei, că n-ar trebui să ne pese de plecarea lui Stoicikov. Ar trebui să ne intereseze, dar nu să ne şi preocupe. Aici îi dau dreptate lui Piţurcă atunci cînd declară că „Bulgaria rămîne periculoasă şi fără Stoicikov”. S-ar cuveni să n-avem dubii şi să înţelegem că, înainte de a depinde de ce fac bulgarii sau olandezii, calificarea la Euro depinde de ce facem noi.