Nu trageţi în Coman!

Rapid-Steaua a fost un meci de calitate, dens şi plăcut, pe care Steaua l-a cîştigat cu noroc. Însuşi Gigi Becali a recunoscut-o. Implicit, Rapidul nu merita să-l piardă, numai că succesul în fotbal, am menţionat şi ieri, nu se obţine […]

Rapid-Steaua a fost un meci de calitate, dens şi plăcut, pe care Steaua l-a cîştigat cu noroc. Însuşi Gigi Becali a recunoscut-o. Implicit, Rapidul nu merita să-l piardă, numai că succesul în fotbal, am menţionat şi ieri, nu se obţine pe bază de merite, ci pe goluri. Cum roş-albaştrii au marcat unul mai mult decît vişiniii, ei au luat cele 3 puncte. Restul e numai o controversă ce poate dura la nesfîrşit, cu opinii pro şi contra. Probabil însă că derbyul nu s-ar fi terminat 2-3 dacă Dani Coman n-ar fi prins o zi neagră. Chiar cea mai proastă de cînd apără în Giuleşti. A ieşit aiurea la golurile 2 şi 3 ale Stelei, iar erorile lui au cîntărit cu atît mai greu cu cît s-au produs în momente în care, după ce reuşise egalarea la 1 şi apoi la 2, Rapid se instalase la cîrma partidei. Lăsa impresia c-ar fi în stare să forţeze victoria, dar propriul portar i-a tăiat aripile. Practic, acesta a pierdut meciul. Deoarece Coman şi-a salvat în repetate rînduri echipa, nu pare însă normal să se facă o dramă din greşelile lui. E şi el om. De remarcat că, deşi a reţinut gafele portarului, Răzvan Lucescu a avut tăria să nu-l scoată pe Coman ţap ispăşitor. Punînd eşecul pe seama ghinionului şi a slăbiciunii colective, antrenorul Rapidului a procedat elegant, cu înţelepciune, demonstrînd că adevăratele caractere se verifică mai degrabă la tristeţe decît la bucurie. La bucurie, e uşor să fii generos şi să ierţi.

În altă ordine de idei, prestaţia lui Lubos Michel n-a rupt deloc gura tîrgului. Admit însă că pot fi subiectiv, întrucît n-am uitat că arbitrul respectiv ne-a nedreptăţit în două împrejurări importante. În Norvegia, unde a dictat penalty împotriva “tricolorilor”, deşi Carew comisese henţ, nu Chivu, dar şi la Middlesbrough, unde i-a refuzat Stelei, în finalul întîlnirii, un 11 metri ce-ar fi putut s-o califice. De aceea şi rămîn la părerea că, dacă s-a hotărît aducerea unui arbitru slovac, el nu trebuia să fie Michel. Oricare altul da, numai Michel nu! Duminică, acesta nu prea şi-a justificat reputaţia, unele dintre deciziile sale fiind litigioase, iar altele eronate. N-am să insist asupra celor dintîi, dar am să-i imput slovacului că, înaintea golului pe care Zicu l-a înscris din poziţie regulamentară, n-a sancţionat cu joc periculos “foarfeca” lui Săpunaru. În plus, s-ar fi cuvenit să-l elimine pe Stancu, deja avertizat, ca urmare a faultului dur asupra lui Lazăr, după cum n-am înţeles, şi nu cred să fi înţeles cineva, de ce i-a dat cartonaş galben lui Goian cînd trebuia să i-l arate lui Ganea, pentru atac cu ambele picioare. Văzîndu-l pe Michel, am realizat din nou că unii arbitri români nu-s mai slabi decît colegii lor străini. Dar acesta
e începutul unei alte discuţii.