De-a şoarecele şi pisica

Conform diferenţei de valoare, eram siguri că-i vom bate pe luxemburghezi. S-a adeverit, doar că, din păcate, nu i-am bătut şi mai rău. Probabil că aşa s-ar fi întîmplat dacă arbitrul leton fluiera penalty la Mutu în finalul primei reprize, […]

Conform diferenţei de valoare, eram siguri că-i vom bate pe luxemburghezi. S-a adeverit, doar că, din păcate, nu i-am bătut şi mai rău. Probabil că aşa s-ar fi întîmplat dacă arbitrul leton fluiera penalty la Mutu în finalul primei reprize, cînd Hoffmann l-a agăţat în careu pe căpitanul „tricolorilor”. Ne-am temut totuşi că, învinşi la limită de olandezi, de bulgari şi de bieloruşi, amatorii din Marele Ducat se vor baricada în jumătatea proprie şi, prin asta, vor ridica unele probleme. N-au ridicat, drept pentru care, jucată într-o singură direcţie, întîlnirea n-a avut istoric. Practic, ea s-a rezumat la o cursă de-a şoarecele şi pisica, absolut logică în condiţiile în care adversarii n-au tras nici un şut spre poarta lui Lobonţ. Iar pe poartă, nici atît. Altfel, Piţurcă a făcut bine că i-a titularizat pe Şt. Radu, pe Zicu şi pe D. Niculae. Pe bancă împotriva Olandei, cînd fundaşul dinamovist a intrat după ce s-a accidentat Raţ, respectivii meritau să li se acorde o şansă. Introducerea lor s-a dovedit cu atît mai inspirată cu cît Zicu s-a numărat, alături de Rădoi, de Mutu şi de Contra, printre cei mai buni oameni de pe teren. A pasat la golurile 1 şi 2, ba şi, surprinzător, dar benefic, s-a încadrat în efortul colectiv. A pus suflet. Şi în ideea că şi-a subordonat virtuozitatea interesului colectiv, Zicu trebuie considerat un cîştig imediat şi pe termen lung pentru „naţională”. Numai în privinţa lui Coman nu l-am înţeles pe selecţioner, de la care am aşteptat să-l folosească pe goalkeeperul Rapidului măcar cîteva minute. După 2-0, de pildă, cînd soarta partidei se decisese. N-ar fi însă corect să căutăm pete în soare deoarece, aidoma meciului de la Rotterdam, Piţurcă l-a pregătit ca un adevărat profesionist şi pe cel de la Piatra-Neamţ. A transmis echipei seriozitate şi răbdare, de aceea s-ar cuveni ca suporterii care s-au îndoit de el, şi au fost destui, să-şi revizuiască atitudinea.

De-acum, datorită acestei izbînzi clare, legată de remiza albă consemnată între Bulgaria şi Albania la Sofia, unde arogantul Stoicikov a primit o lecţie aspră, „tricolorii” sînt mai aproape de calificarea la Euro 2008. Doar că încă n-au obţinut-o, mai au de tras. În măsura în care ei vor reuşisă gestioneze dubla cu Slovenia din iunie, cum sperăm, atunci tot retururile cu olandezii şi cu bulgarii vor limpezi apele. Într-un fel, greul a trecut. Pe de altă parte însă, n-o luaţi ca un paradox, să admitem şi că el abia urmează, obligînd ca vigilenţa să rămînă cuvîntul de ordine în vestiarul nostru. N-avem voie să zicem hop, ştiţi vorba, cît n-am sărit pîrleazul.