Oraşul lui Erasmus

Pentru unii, Olanda s-ar reduce la 16 milioane de locuitori preocupaţi să cultive lalele, să poarte saboţi, să ridice mori de vînt şi să umble pe biciclete, căci ar exista aici de două ori mai multe biciclete decît maşini. Vreo […]

Pentru unii, Olanda s-ar reduce la 16 milioane de locuitori preocupaţi să cultive lalele, să poarte saboţi, să ridice mori de vînt şi să umble pe biciclete, căci ar exista aici de două ori mai multe biciclete decît maşini. Vreo 13 milioane! Da, olandezii s-ar mai îndeletnici şi cu pictura, dovadă că în această ţară au văzut lumina zilei, pe lîngă Erasmus, Spinoza, Audrey Hepburn şi Mata Hari, nemuritorii „zugravi” Van Gogh, Vermeer, Bosch şi Mondrian. Evident, o asemenea imagine e un clişeu inexact, o fotografie mişcată. În realitate, vorbim despre un popor aprig şi harnic, de neguţători, pescari şi mateloţi care au făcut cîndva din patria lor o respectată putere colonială. Cu vremea, ei au pierdut teritoriile de departe, rămînîndu-le doar insuliţele Aruba, Bonaire şi Curacao, dar nu şi cheful de muncă. Graţie lui, în ciuda faptului că un sfert dintr-un teritoriu de 40.000 de kilometri pătraţi se situează sub nivelul mării, căreia vrednicia localnicilor i-a smuls suprafeţe întinse ca să le acopere cu cereale şi să le populeze cu vite, Regatul Unit al Ţărilor de Jos posedă un standard de viaţă invidiat pînă şi de înstăritele sale vecine, Germania şi Belgia. Dacă Olanda ocupă în construcţia navală un loc fruntaş în Europa, agricultura batavă e socotită în prezent, susţine Wikipedia, „cea mai performantă de pe glob”. Ca o curiozitate, ţara are două capitale, una economică (Amsterdam) şi una administrativă (Haga), iar punctul ei cel mai înalt, „vîrf” ce domină o cîmpie parcă fără sfîrşit, măsoară 322 de metri! Se cheamă Vaalserberg.

Rotterdam, unde „naţionala” de fotbal a României a sosit pentru partida de sîmbătă, e al doilea oraş ca mărime al Olandei şi port renumit la Marea Nordului. Ţinînd cont de amploarea traficului, unele publicaţii îl consideră chiar cel mai mare din lume. Declarat municipiu încă din 1340, Rotterdam numără 600.000 de locuitori şi de 3 ori mai mulţi în zona metropolitană. Aici a apărut, în 1898, primul zgîrie-nori de pe continent, pe care arhitecţii l-au botezat, spre enervarea americanilor, Casa Albă. Tot aici s-a născut ilustrul umanist Erasmus (1466-1536), teologul şi eruditul care a lăsat în urmă capodopera intitulată „Elogiul nebuniei”, dar şi, pentru amatorii de ironii subtile, maxima ce pretinde că „cine nu îndrăzneşte să păcătuiască face cel mai mare păcat”. Fireşte, Universitatea şi cel mai important pod de peste rîul Maas (Meuse), ce taie localitatea, îi poartă numele. Altfel, din pricina unei ploi vecine uneori cu lapoviţa, oraşul trăieşte de cîteva zile sub umbrele. E însă viu, în permanentă mişcare. Vremea urîtă nu-i deranjează prea tare pe localnici, a căror atenţie se îndreaptă, chiar mai mult decît ne-am fi aşteptat, şi spre meciul de mîine seară. Dar despre asta în corespondenţa viitoare.