Campionul Chivu

Cînd regretăm lipsa lui Cristian Chivu din întîlnirea cu Olanda, găsesc în suplimentul de sport al cotidianului italian „Il Romanista” un omagiu dedicat stoperului care ar fi trebuit să poarte banderola de căpitan la Rotterdam. Articolul se referă la evoluţia […]

Cînd regretăm lipsa lui Cristian Chivu din întîlnirea cu Olanda, găsesc în suplimentul de sport al cotidianului italian „Il Romanista” un omagiu dedicat stoperului care ar fi trebuit să poarte banderola de căpitan la Rotterdam. Articolul se referă la evoluţia şi atitudinea lui Chivu din returul cu Lyon, meci care a calificat formaţia romană în „sferturile” Ligii Campionilor, dar i-a şi provocat internaţionalului nostru o gravă accidentare . Urmată, după cum se ştie, de operaţia la nas şi, din păcate, de absenţa lui Cristi de pe „De Kuip”. Reproduc, stilizîndu-l pe alocuri, un fragment din textul semnat de Riccardo Luna: „Încleştarea Lyon-Roma ne-a dat un milion de motive să iubim fotbalul şi emoţiile pe care el nu încetează să ni le ofere. Can-can-ul lui Mancini, execuţiile spumoase marca Totti şi paradele lui Doni au exprimat multe, dar n-au spus totul. Bucuria sărbătorii a rămas însă în umbra campionului numit Cristian Chivu. Graţie prestaţiei excelente a acestuia, dintre cele mai bune de cînd e la Roma, dar şi a modului în care a reacţionat la agresiunea lui Fred, cea care i-a fracturat nasul. Preiau cuvintele rostite de Luciano Spalletti: „Deşi a primit o lovitură ca de bîtă, Chivu a continuat să tragă de el ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Nici o clipă n-a încercat să se răzbune”. Fotografia de după intervenţia chirurgicală reparatorie suferită de Cristian ne-a demonstrat că ar fi avut suficiente motive să caute răzbunarea. Ar fi putut s-o facă, dar ar fi însemnat o greşeală. Astfel, a devenit exemplu pentru toţi. Deoarece e simplu să afirmi că fiecare trebuie să servească fotbalul, dar e dificil să-i pretinzi asta unuia căruia i s-a rupt nasul în bucăţi. Chivu a reuşit, iar gestul lui ar merita pus în ramă. Dacă nopţii de la Lyon i se va păstra totdeauna o amintire de neşters, ea se datorează, chiar înaintea calificării, ţinutei lui Chivu”.

Tulburător, pasajul tradus mă scuteşte de alte comentarii. Nu fără un sentiment de vinovăţie, realizez însă că adesea străinii ne apreciază valorile, sportive şi umane, mai tare decît o facem noi. De aceea, nu ne-ar prinde rău ca din cînd în cînd să tragem cu coada ochiului la ei. Şi să învăţăm.