O afacere bună

Faţă de veleităţile Rapidului, e inadmisibil cum s-a comportat sîmbătă la Vaslui. A avut jocul în mînă, 1-0 din minutul 61 şi om în plus din 63, dar n-a ştiut să ţină de rezultat. Întîlnirea s-a sfîrşit 1-1, iar Rapidul […]

Faţă de veleităţile Rapidului, e inadmisibil cum s-a comportat sîmbătă la Vaslui. A avut jocul în mînă, 1-0 din minutul 61 şi om în plus din 63, dar n-a ştiut să ţină de rezultat. Întîlnirea s-a sfîrşit 1-1, iar Rapidul a coborît pe locul 4, determinîndu-l pe Răzvan Lucescu să declare, cu o dezamăgire greu stăpînită, că „am fost nişte proşti! Toţi!”. Ca să filosofăm, încrederea în sine înseamnă o calitate. Dacă ea depăşeşte însă măsura, se transformă, precum la Vaslui, în bumerang. Pe de altă parte, Hizo şi copiii lui, Mardare, Neagu, şi Buhăescu de 19 ani, S. Moraru şi Zmeu de 21, nu s-au dat bătuţi nici cînd părea că au pierdut orice şansă. Astfel, ei au oferit încă o dovadă că un meci se termină o dată cu fluierul final, niciodată mai devreme. La scurt timp după venirea lui Hizo, am scris că acesta e un profesionist în adevăratul sens al cuvîntului. Harnic, serios, exigent. Cîţiva cititori, dintre aceia ce-şi închipuie că un antrenor sărit de 40-45 de ani trebuie să se mute în tribună, s-au grăbit să mă persifleze pe blog. Iată însă că Vasluiul a ajuns la al 11-lea meci consecutiv fără înfrîngere şi s-a înfipt în jumătatea superioară a clasamentului. Nu pretind că recenta învingătoare a Stelei şi egală a Rapidului e o superechipă. Dar afirm că ea posedă, după modelul celorlalte formaţii pe la care a trecut Hizo, o mare calitate. Are viaţă-n ea, ceea ce nu-i puţin.

Aşteptat cu legitim interes, Elton a debutat mai mult decît promiţător. În ciuda staturii de 1,58 metri, care i-a atras numeroase şi nedrepte ironii, a arătat că are stofă. E tehnic şi rapid, simte jocul. Şi datorită lui, marcatorul golului de 2-0, Steaua a învins Argeşul, obţinînd prima victorie în ligă de la acel 3-1 cu Poli Timişoara din 2 decembrie 2006. Evident, Elton urmează să se pună la punct cu pregătirea. Ba mai trebuie şi să se integreze în mecanismul campioanei en titre, operaţiune ce solicită răbdare. Cu siguranţă însă că, seduşi de harul lui, suporterii roş-albaştri l-au şi adoptat pe brazilianul de buzunar. La rîndu-i, luîndu-l, Steaua a făcut o afacere bună. Elton n-o fi vreun Maradona, să păstrăm proporţiile, dar poate reprezenta mijlocaşul de care gruparea din Ghencea ducea lipsă. Abil şi fîşneţ, îndeamnă la comparaţia cu argintul viu. Nu-i genial, de acord, pentru că dac-ar fi fost, n-ar fi costat 1.4 milioane de dolari, ci de 5, de 6 sau de 20 ori mai mult. Şi n-ar fi apucat să-l ia Steaua, l-ar fi luat, să spunem, Real Madrid, Arsenal sau Milan. Şahtior Doneţk, de pildă, îi cere lui Internazionale 15 milioane de euro pe Matuzalem, compatriotul proaspătului stelist. Rămîn însă la părerea că, înainte de a avea nevoie de un geniu, echipei lui Olăroiu îi era necesar un jucător de nădejde, cu ştaif. Dacă încă nu e, Elton poate deveni.