Cu Rădoi, dar şi cu Dorinel?

Cînd nu ne mai desparte decît o săptămînă de partida cu Olanda, din păcate, şansele lui Chivu de a evolua la Rotterdam se împuţinează. Chiar şi cel care i-a operat nasul, reputatul profesor italian Piero Di Rosa, estimează că numai […]

Cînd nu ne mai desparte decît o săptămînă de partida cu Olanda, din păcate, şansele lui Chivu de a evolua la Rotterdam se împuţinează. Chiar şi cel care i-a operat nasul, reputatul profesor italian Piero Di Rosa, estimează că numai printr-o minune stoperul „naţionalei” ar putea fi prezent pe teren sîmbăta viitoare. Ştirea nu-i proastă, ci foarte proastă. Deoarece selecţionerul riscă să rămînă fără căpitanul echipei, excelent sub culorile Romei în meciurile recente, dar şi pentru că absenţa acestuia îl va obliga la cîteva permutări în aranjarea apărării. Ghionea fiind indisponibil, iar D. Goian în eclipsă de formă, o primă soluţie, fie ea şi de avarie, pare folosirea lui Rădoi în centrul defensivei, unde a şi jucat la club în ultimele etape de campionat. Va fi însă greu de luat o asemenea hotărîre întrucît, în condiţiile în care Ovidiu Petre nu încetează să reclame dureri la genunchi, probabil că selecţionerul ar fi avut mare nevoie de Mirel Rădoi în postura de mijlocaş la închidere. Decizia va depinde, evident, de inspiraţia lui Piţurcă, cu observaţia că, dintre două rele, trebuie ales totdeauna cel mai mic.

O veste bună, chit că unii n-o privesc aşa, e aceea că Dorinel Munteanu s-ar putea restabili pînă pe 24 martie. Anunţată iniţial ca gravă, accidentarea lui a fost, iată, o alarmă falsă. Dacă va intra mîine în întîlnirea Steaua – FC Argeş de la Craiova, nu-i exclus ca veteranul să reapară pe lista „tricolorilor” şi să bifeze selecţia cu numărul 132. Asta pentru că, dacă-l chemi pe Dorinel, n-o faci pentru a-l lăsa pe bancă. Totuşi, destui afirmă că ar reprezenta o imprudenţă, ba şi o greşeală, convocarea lui, în ideea că Dorinel n-ar reuşi, la 39 de ani, să reziste încleştării de pe „De Kuip”. Că e prea uzat spre a mai ţine un ritm infernal. Alţii cred însă că ar avea resurse pentru măcar 50-60 de minute, timp în care, graţie experienţei şi determinării, s-ar dovedi util în dirijarea jocului. Ar aduce un plus de linişte şi de echilibru, de maturitate. Urmează să ne lămurim în care dintre cele două tabere se va plasa Piţurcă. În locul lui, dată fiind conjunctura actuală, aş îndrăzni să mai merg o dată pe mîna lui Dorinel. E doar o părere, nicidecum o sugestie.