Săgeata boantă

Din 2005, de cînd a plecat de la Sporting Lisabona, Marius Niculae mai mult stă pe tuşă. La finalul unei experienţe nu dintre cele mai fericite la Standard Liege, a semnat în această iarnă cu FSV Mainz 05 din Bundesliga, […]

Din 2005, de cînd a plecat de la Sporting Lisabona, Marius Niculae mai mult stă pe tuşă. La finalul unei experienţe nu dintre cele mai fericite la Standard Liege, a semnat în această iarnă cu FSV Mainz 05 din Bundesliga, numai că în Germania e tot rezervă, ca şi în Belgia. În 8 etape a jucat doar 86 de minute, 15 cu Bochum, 59 cu Dortmund şi cîte 6 contra lui Aachen şi a lui Bielefeld. N-a înscris nici un gol. Unii pretind că a avut ghinionul să răcească după ce intrase titular în meciul cu Borussia, iar alţii că antrenorul Klopp nu-i acordă românului suficientă atenţie. Explicaţii există, probabil că mai sînt şi altele, dar ele n-ar trebui să-l mulţumească pe puternicul vîrf supranumit cîndva Săgeată în semn de apreciere pentru viteza şi eficacitatea lui. Cum Marius Niculae a trecut totuşi de prima tinereţe fotbalistică, urmînd să împlinească 26 de ani pe 16 mai, s-ar cuveni ca atacantul în discuţie să-şi pună întrebări, ba şi să-şi facă probleme. Timpul trece, iar el, în ciuda celor 28 de selecţii în “naţională”, întîrzie la nesfîrşit să reconfirme. De cîteva sezoane, caută ceva şi nu găseşte, aşa că a ajuns să trăiască mai mult în trecut. Din amintiri.

Simplu e să susţinem că a ars prea repede. S-au mai văzut cazuri. Pe de altă parte însă, varianta că şi-ar fi spus atît de devreme ultimul cuvînt pare puţin credibilă. Nu-i logic să-ţi închei zborul cînd abia l-ai început. Într-un moment de răscruce pentru el, chiar dramatic, apreciez că lui Marius Niculae i-ar prinde bine să accepte oferta lui Dinamo, care-l aşteaptă cu braţele deschise. Surprinzător însă, el a respins ferm şi în repetate rînduri propunerile echipei care l-a lansat, motivînd că doreşte să mai joace o perioadă în străinătate. Acolo însă, v-aţi lămurit, nu joacă. Întrucît cîştigă la Mainz, clasată în prezent pe locul 10, 250.000 de euro anual, aceeaşi sumă, ori una apropiată, ar lua şi în Ştefan cel Mare, unde Lobonţ primeşte 320.000 de euro, iar Niculescu şi Dănciulescu au cîte 200.000. Socotind că aspectul financiar nu-i determinant, logica ne îndeamnă să gîndim că Săgeată nu se întoarce în ţară din orgoliu. Dintr-unul însă, îi cer scuze, prost înţeles, menit să-i blocheze cariera. Încăpăţînîndu-se să rămînă afară, Marius Niculae ignoră, pe lîngă alte avantaje de ordin sentimental, şi amănuntul că ar regăsi acasă dragostea tribunei, graţie căreia ar putea reveni în prim-planul performanţei. Implicit, şi în echipa naţională. Numai că, ştiţi povestea, fiecare doarme cum îşi aşterne.