Ca musca-n lapte

Ovidiu Ioaniţoaia se referă la meciul Craiova – Rapid, la protestul lui Marian Iancu şi la întîlnirea lui Mutu cu impresarii

În ciuda unei posesii a balonului net superioare şi a numeroaselor ocazii de a marca, Rapidul a terminat 0-0 […]

Ovidiu Ioaniţoaia se referă la meciul Craiova – Rapid, la protestul lui Marian Iancu şi la întîlnirea lui Mutu cu impresarii

În ciuda unei posesii a balonului net superioare şi a numeroaselor ocazii de a marca, Rapidul a terminat 0-0 cu Craiova. Dincolo de replica organizată a Universităţii, care a probat iar că Ştefan Stoica e un antrenor priceput, formaţia giuleşteană a părut o moară ce macină în gol. Cu excepţia unei „foarfeci: de efect, Zicu n-a prea mişcat, iar Ganea n-a convins nici atît. Ca atare, Rapid mai degrabă şi-a dezamăgit suporterii, aceştia fiind convinşi că, în condiţiile în care partida s-a jucat în Capitală, vişiniii vor obţine a treia victorie consecutivă. Nu s-a întîmplat aşa întrucît, repet, Craiova şi-a vîndut scump pielea. Dar şi pentru că, pusă să susţină 3 meciuri într-o săptămînă, ba şi prelungiri în „sferturile” Cupei, trupa lui Răzvan Lucescu a acţionat fără vlagă şi chiar fără chef. Ca o altă dovadă că echipele noastre încă nu rezistă unui ritm cu care fotbalul modern s-a obişnuit de cîteva decenii.

Marian Iancu a avut perfectă dreptate să protesteze împotriva suspendării lui Artiom Karamian pe două etape, decizie exagerată, trasă de păr. După o opinie mai largă, la care subscriu, armeanul nu trebuia nici măcar eliminat deoarece s-a văzut clar, şi prin graba cu care şi-a cerut scuze, că n-a urmărit să dea cu mingea în arbitru. Evident, a şutat în acesta, dar fără să vrea. Arătîndu-i roşu, Colţescu a făcut exces de zel, iar onor Comisia de Disciplină nu s-a sfiit să-i calce pe urme. Numai că una-i una şi alta-i alta. Dacă reacţia lui Iancu s-a justificat, nu la fel se poate spune şi despre intenţia acestuia de a alinia contra lui Dinamo, căreia i-a sărit la gît, garnitura de tineret a lui Poli, presărată cu numai 2-3 titulari. Procedînd aşa, finanţatorul timişorean a greşit. Fiindcă unui abuz nu i se răspunde cu aceeaşi monedă. Niciodată.

Pentru a-l aduce pe Elton în Ghencea, agentul acestuia a cerut 400.000 de dolari ca impresar şi o sumă egală în calitate de coproprietar al fotbalistului. Imaginaţi-vă ce iureş ar fi ieşit în cazul în care un procurator de-al nostru ar fi pretins asta! Iată însă că sistemul funcţionează în lume, fie şi pentru că nu tot ce-i imoral e şi ilegal. În context, a surprins rîvna cu care unii au ridiculizat transferul lui Elton pe motiv că acesta măsoară numai 1,56 m. Cred că sîntem datori să-l vedem pe brazilian jucînd pentru a ne face o părere, nu să ne repezim cu criticile. Altfel, Mutu a organizat deunăzi la Florenţa întîlnirea unor impresari români cu Alessandro Moggi, scopul întrevederii fiind înfiinţarea unei firme comune. Că Moggi jr. caută să reintre pe piaţă după ce tatăl său a fraudat Il Calcio e de înţeles. Mai greu de înţeles e însă de ce se bagă Mutu ca musca-n lapte şi ce interese are.