Final fără noroc

Dinamo a început îndrăzneţ pe “Da Luz”, cu un 4-3-2-1 elastic, organizat şi împins departe de propriul careu. Acest “păienjeniş“ a împiedicat-o pe Benfica să cîştige zona centrală, unde lupta a fost pe cît de aprigă, pe atît de echilibrată. […]

Dinamo a început îndrăzneţ pe “Da Luz”, cu un 4-3-2-1 elastic, organizat şi împins departe de propriul careu. Acest “păienjeniş“ a împiedicat-o pe Benfica să cîştige zona centrală, unde lupta a fost pe cît de aprigă, pe atît de echilibrată. Bine aşezaţi în teren, harnici şi riguroşi, băieţii lui Rednic au ştiut să închidă culoarele, iar cînd au mai lăsat spaţii libere, a intervenit salvator Lobonţ. Reflexul acestuia la şutul lui Nuno Gomes, altfel unica ocazie clară a “vulturilor”, ca şi paradele lui de mai tîrziu, a demonstrat că Dinamo a găsit portarul care să-i confere siguranţă şi încredere. Spre sfîrşitul primei părţi, formaţia bucureşteană a scăzut ritmul şi a contat tot mai puţin în ofensivă. Deşi au construit mai mult, gazdele n-au făcut-o şi periculos, drept pentru care, logic, repriza s-a terminat cu un echitabil 0-0.

După reluare, spre satisfacţia noastră, rolurile s-au inversat şi, timp de un sfert de ceas, Dinamo a scos colţii. A mutat jocul în jumătatea adversă şi a dat senzaţia că poate chiar să şi muşte. Din păcate, accidentarea lui Pulhac, folosirea neinspirată a angolezului Ze Kalanga şi lipsa meciurilor i-au înmuiat pe români, înlesnindu-le portughezilor să se întoarcă pe poziţii, iar lui Simao să ţintească bara. Nici un moment însă, dominarea lusitană nu s-a transformat în asediu, ba chiar Claudiu Niculescu s-a aflat la un pas de a marca. Partida părea să se îndrepte spre o remiză albă cînd, în penultimul minut, a căzut ca o ghilotină golul lui Miccoli, menit să îngreuneze misiunea “cîinilor roşii” în retur. |n ciuda finalului nenorocos de la Lisabona, inamo a dovedit însă, prin modul în care a ţinut piept Benficăi pe stadionul ei, că obţinerea calificării rămîne posibilă.