“Prietenul lui Chivu”

Ovidiu Ioaniţoaia a aflat cum a primit fostul rapidist Iulian Chiriţă o mînă de ajutor din partea căpitanului “tricolorilor”

Tinerii şi-l amintesc mai puţin sau deloc pe Iulian Chiriţă, care a jucat 262 de meciuri în Divizia A, ba şi […]

Ovidiu Ioaniţoaia a aflat cum a primit fostul rapidist Iulian Chiriţă o mînă de ajutor din partea căpitanului “tricolorilor”

Tinerii şi-l amintesc mai puţin sau deloc pe Iulian Chiriţă, care a jucat 262 de meciuri în Divizia A, ba şi 3 în “naţională”. După o carieră de vîrf la Rapid, între 1992 şi 1996, a trecut un sezon la Dinamo şi un altul la Argeş, pentru ca în 1999, la 32 de ani, să se retragă din fotbal unde şi debutase, la Tîrgovişte. Cum îl ştiam acolo, lîngă Turnul Chindiei, patronul unui restaurant, chiar m-am mirat să-l văd intrînd deunăzi în redacţie şi precizînd că vine de departe! “Am pierdut acasă un milion de dolari în 24 de ore, l-am auzit, din care motiv, ca să n-o iau razna, am plecat în Italia, stabilindu-mă la Pomezia, lîngă Roma. Dimineaţa merg la lucru, iar după-amiaza antrenez echipa de amatori a orăşelului, înscrisă în campionatul regiunii Lazio. Mă descurc. Nu încetez însă să-mi reproşez că, fără să mă pricep, m-am băgat în afaceri şi am pierdut ce cîştigasem ca jucător. Deşi am plătit scump, n-am pe cine învinovăţi. Chiar dacă alţii m-au ţepuit, cel mai tare am greşit eu”.

O istorie tristă, veţi gîndi, cum sînt atîtea pe lume. Iulian Chiriţă a avut tot şi nu mai are nimic. Nu dezarmează însă, părînd decis s-o ia de la capăt. Dincolo de propria-i dramă, m-a mai tulburat un episod din povestirea lui. Tocmai ajunsese la Pomezia şi, sesizînd că localnicii nu-l iau în seamă, a îndrăznit să-l roage pe Cristi Chivu să asiste la un antrenament al său. Am ascultat în continuare: “Nu vă imaginaţi ce înseamnă Chivu pentru suporterii din Roma şi din împrejurimi, e un idol, e un erou. Cum îl cunoşteam mai mult din ziare, nu personal, nu mi-am închipuit că va da curs invitaţiei mele, dar am zis că merită să încerc. L-am căutat, i-am spus cine sînt şi, spre surprinderea mea, mi-a făgăduit pe loc că va apărea la Pomezia în prima lui zi liberă. Mărturisesc că nu l-am crezut, socotind că mi-a promis numai ca să scape de mine. Ce să-i fi ars lui, o supervedetă, de un amărît ca mine?! Peste o săptămînă însă, pe neaşteptate, m-am trezit cu el la stadion, moment în care întreg orăşelul a înnebunit. Într-un sfert de ceas, s-au strîns vreo 2.000 de oameni să-l vadă de-aproape pe fundaşul Romei, să-i solicite autografe, să se fotografieze cu el. Traficul s-a blocat, aşa că a fost nevoie de intervenţia carabinierilor să descurce circulaţia. Din ziua aceea, atitudinea italienilor faţă de mine s-a schimbat radical, în ideea că din nimeni devenisem dintr-o dată cineva. Românul, prietenul lui Chivu”.