Puţin ceri, puţin primeşti

Ovidiu Ioaniţoaia crede că a venit momentul ca echipele noastre să nu mai fie tratate ca nişte grupuri de excursionişti

Dinamo a fost de nerecunoscut în prima partidă de verificare disputată în Portugalia, la Guimaraes. A cedat cu 1-0 în […]

Ovidiu Ioaniţoaia crede că a venit momentul ca echipele noastre să nu mai fie tratate ca nişte grupuri de excursionişti

Dinamo a fost de nerecunoscut în prima partidă de verificare disputată în Portugalia, la Guimaraes. A cedat cu 1-0 în faţa formaţiei locale Vitoria, locul 7 în liga secundă, dar înfrîngerea putea fi şi mai severă socotind că gazdele au avut spre final două mari ocazii de gol. Fără să dramatizeze, căci chiar nu era cazul, Rednic a pus prestaţia dezamăgitoare pe seama  oboselii acumulate de jucători. Ca să ajungă la Guimaraes de la Rio Maior, unde sînt cantonaţi, fotbaliştii roş-albi au parcurs cu autocarul peste 300 de kilometri în ziua meciului şi, cum petrecuseră în ajun 13 ore pe traseul Bucureşti – Lisabona, fireşte că s-au resimţit. Ca atare, n-au jucat la valoarea lor. Iritat de eşec, directorul general al “cîinilor”, Cristian Borcea, a ridicat tonul, reproşîndu-le organizatorilor turneului de pregătire că n-au găsit meciuri mai aproape de Rio Maior, ca Dănciulescu şi compania să nu fie obligaţi să străbată distanţe atît de lungi. Plecînd de aici, să observăm că povestea nu-i nouă în ceea ce ne priveşte. De pildă, Rapid s-a antrenat vara trecută în Elveţia, dar a susţinut un “amical”, cu Lille, în Franţa. Giuleştenii au mers 5 ceasuri de la Crans Montana pînă la La Plaine, pe drumuri de munte, ba şi prin Tunelul Mont Blanc, din care motiv aveau să se mişte pe teren cu încetinitorul. Întrucît Lille venea de la doar cîţiva kilometri, Rapid s-a stins repede şi a pierdut.

De mirare e că, în ciuda unor asemenea întîmplări nedorite, istoria se tot repetă, de parcă reprezentantele fotbalului nostru ar refuza să înveţe din propriile păţanii. Asta în condiţiile în care, obţinînd rezultate notabile în competiţiile continentale, mai bune de la an la an, reputaţia lor a crescut considerabil. Nu însă, surprinzător, şi exigenţele lor. Iată de ce, pînă să se enerveze, s-ar fi cuvenit ca directorul general al lui Dinamo să fi citit cu atenţie prevederile din contract şi, sesizînd riscul unor deplasări istovitoare, să intervină pentru schimbarea programului. Să nu accepte ce i s-a propus. Asta şi în ideea că, dacă intră în discuţie o echipă românească, e vorba totuşi despre aceea care, conducînd autoritar în campionatul intern, ba şi calificîndu-se în 16-imile Cupei UEFA, şi-a cîştigat dreptul la un respect şi la o atenţie deosebite. Cînd însă puţin ceri, puţin ţi se dă.