Doi iepuri dintr-un foc

Ovidiu Ioaniţoaia consideră că Poli Timişoara a cîştigat la Craiova graţie valorii superioare

Meciul dintre Universitatea şi Poli a fost unul oarecare. Numărîndu-se printre cele mai iubite echipe din provincie, amîndouă au luptat şi au vrut. N-au putut însă mai […]

Ovidiu Ioaniţoaia consideră că Poli Timişoara a cîştigat la Craiova graţie valorii superioare

Meciul dintre Universitatea şi Poli a fost unul oarecare. Numărîndu-se printre cele mai iubite echipe din provincie, amîndouă au luptat şi au vrut. N-au putut însă mai mult. Au oferit fotbal puţin, ca vinul de împărtăşanie, iar Timişoara, mai matură şi mai lucidă, a învins pe merit. Deşi Bănia s-a înviorat după venirea antrenorului Ştefan Stoica, alb-albaştrii obţinînd 3 succese la rînd în deplasare, publicul oltean nu s-a înghesuit spre stadion. Ieri, au luat loc în tribune doar 5.000 de spectatori, dintre care aproape 1.000 din Banat. Surprinzător, galeria oaspeţilor a dominat-o uneori pe cea a gazdelor, probă că pînă la atmosfera din epoca de glorie a Craiovei Maxima rămîne un drum lung, greu de străbătut, dacă nu imposibil.

În rest, Universitatea a lăsat iar impresia unei garnituri entuziaste şi dispuse la efort, elemente care o pot scăpa de retrogradare, dar atît. Cîtă vreme îi va lipsi fie şi un singur jucător cu personalitate şi cu experienţă, gata să ia pe cont propriu unele acţiuni, să dea exemplu şi să-i mobilizeze pe ceilalţi, Craiova nu va scăpa de griji. Va trăi de la o etapă la alta. Ideea de a pune nerealizările numai pe seama mediei de vîrstă, a Universităţii fiind cea mai scăzută din Liga I, emoţionează, dar nu şi ajută. Tocmai pentru că, spunea Nicolae Iorga, „a fi tînăr cuprinde o datorie şi nu aduce o scuză”, Universitatea trebuie să-şi întărească lotul. Fără un „vulpoi”, sau mai mulţi, care să conducă şi să lumineze jocul, ea nu va reuşi decît, în cel mai fericit caz, să navigheze la mijlocul clasamentului. Dacă îşi doreşte altceva şi chiar are de unde, cum declară, atunci Adrian Mititelu e obligat să bage mîna în buzunar.

La Poli, acordîndu-i încredere lui Alin Artimon după divorţul de Cîrţu, Marian Iancu a căutat să împuşte doi iepuri dintr-un foc. Pe de-o parte, să nu mai arunce cu banii şi, pe de alta, să le dea satisfacţie timişorenilor ce i-au reproşat patronului bucureştean că preferă antrenori din afară în loc să-i promoveze pe localnici. Aşa s-a ajuns la varianta cu debutantul Artimon şi, în jurul acestuia, cu Jackie Ionescu director tehnic şi cu Vali Velcea secund, toţi din oraşul de pe Bega, soluţie care n-a încîntat, dar nici n-a dezamăgit. Logic ar fi ca ultimele victorii, cu CFR Cluj în Cupă şi cu Universitatea în campionat, să le confere celor 3 nu doar linişte, ci şi siguranţă. Atît că la Timişoara, unde pretenţiile sînt pe măsura investiţiilor, adică foarte mari, calmul durează de regulă pînă la primul eşec, cînd se cer capete şi chiar se taie. N-ar strica însă ca de data asta să fie altfel.