Greşeala răsplătită

Încheiat printr-o remiză albă, meciul cu Ceahlăul a dovedit că Steaua nu traversează o perioadă fericită. În măsura în care a prins o zi bună la Madrid, jucînd de la egal la egal cu un adversar faimos, ba şi dominîndu-l […]

Încheiat printr-o remiză albă, meciul cu Ceahlăul a dovedit că Steaua nu traversează o perioadă fericită. În măsura în care a prins o zi bună la Madrid, jucînd de la egal la egal cu un adversar faimos, ba şi dominîndu-l uneori, campioana a dezamăgit la Piatra Neamţ. Corect, a presat în majoritatea timpului, dar marile ocazii de gol ale întîlnirii, două imense, s-au consemnat în careul lui Cernea. Deşi fără antrenor şi fără cîţiva titulari, formaţia nemţeană şi-a apărat şansele cu o ardoare remarcabilă, demnă de laude.

În afara prestaţiei modeste, Steaua a surprins duminică şi prin aceea că, în premieră absolută, a apărut cu Bănel Nicoliţă căpitan. Dacă, pe lîngă Rădoi, ar fi lipsit din garnitura de bază şi Paraschiv, gestul de a-i încredinţa banderola celui care a marcat în proprie poartă pe „Bernabeu” ar mai fi avut un sens. Întrucît Paraschiv s-a aflat pe teren din primul pînă în ultimul minut, iniţiativa de a-l pune căpitan pe Nicoliţă  trebuie legată de intenţia de a-l îmbărbăta pe autorul autogolului din Spania. Evident, am susţinut asta îndată după confruntarea de Champions League, ar fi însemnat o eroare gravă ca Bănel să fi fost urecheat, tras la răspundere, pentru gafa amintită. Era normal ca el, jucător harnic şi devotat, să fie ajutat şi sprijinit. Numai că una-i una şi alta-i alta, din care motiv ideea de a-l numi căpitan i-a surprins neplăcut pînă şi pe unii dintre cei mai înfocaţi suporteri roş-albaştri. Înclin să le dau dreptate, repetînd că Nicoliţă merita încurajat, dar nu aşa. În acest mod, s-a căzut în cealaltă extremă, ca şi cînd autogolul de pe „Bernabeu” ar fi reprezentat o bravură cînd, de fapt, el a constituit o greşeală. Omenească, dar greşeală, una care, la o judecată logică, n-are cum şi nu trebuie recompensată. Ce-i prea mult strică totdeauna.

Dincolo de ce s-a petrecut vineri seara la Mogoşoaia, Prefab Modelu nu trebuia să iasă de pe teren. Şi dacă golul de 3-2 înscris de Petrolul în minutul 90 s-ar fi marcat în condiţii neregulamentare, opinie contrazisă însă de observatorul partidei, atitudinea formaţiei călărăşene n-a avut justificare. Sub nici o formă şi sub nici un pretext, inclusiv în cazul în care, opinie exprimată de Ţiţi Dumitriu, retragerea s-a dorit un protest împotriva arbitrajelor din liga secundă, considerate de fostul antrenor al Stelei, azi director tehnic la Modelu, partizane, abuzive, mereu în favoarea gazdelor. Cum nimeni nu-şi face dreptate singur, Prefab va suporta consecinţele. Ameninţarea patronului ei, Petre Miluţ, că va merge să-şi caute dreptatea în instanţele civile şi, eventual, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, vezi Gazeta de ieri, mai degrabă amuză decît sperie. Procedînd aşa, Prefab riscă excluderea din campionat.

S-ar impune însă ca discuţia să nu se oprească aici cîtă vreme arbitrul vizat acum, Horea Abrudan din Zimbor, e cel care, recent, a avantajat flagrant pe Petrolul în meciul cu Dunărea Giurgiu. Şi nu oricum, ci într-o manieră de-a dreptul ruşinoasă, ba şi comică, pe parcursul primei reprize. Faptul că Abrudan, fratele unuia dintre vicepreşedinţii FRF, a reapărut atît de repede la Mogoşoaia, la a treia partidă de-acasă a Petrolului, lasă loc liber întrebării în ce măsură delegarea lui s-a datorat întîmplării sau interesului? Deşi nu explică şi nici nu scuză reacţia celor din Modelu, detaliul de mai sus o aşază totuşi într-o altă lumină.