Alt lider, acelaşi lider

Cel dintîi eşec roş-alb din acest sezon, 1-2 la Cluj, trebuie explicat nu doar prin replica adversarului, absolut admirabil în determinarea lui, ci şi prin propriile slăbiciuni. Mai ales ele au decis rezultatul. Acuzînd efortul depus în confruntarea de joi […]

Cel dintîi eşec roş-alb din acest sezon, 1-2 la Cluj, trebuie explicat nu doar prin replica adversarului, absolut admirabil în determinarea lui, ci şi prin propriile slăbiciuni. Mai ales ele au decis rezultatul. Acuzînd efortul depus în confruntarea de joi cu Beşiktaş, cîştigată pe o ploaie torenţială, liderul Ligii I a fost ieri de nerecunoscut. Era pe teren aceeaşi formaţie, dar parcă alta, lipsită de prospeţime, de imaginaţie şi de forţă. Pe lîngă că a gafat copilăreşte în apărare, unde Moţi s-a bîlbîit nepermis la golul 1 al clujenilor, Dinamo a construit previzibil şi a atacat anemic, vîrfurile primind, în special după ieşirea lui Munteanu, mingi puţine, ba şi greu de fructificat. Spre lauda lui, Rednic a declarat după partidă că n-a nimerit de data asta nici formaţia de start, nici schimbările. Corect. Neşansa lui şi a fotbaliştilor pe care îi pregăteşte a constat însă şi în aceea că au întîlnit un CFR decis şi energic, care tocmai graţie acestor calităţi a obţinut ieri o victorie meritată. Italianul Bergodi a demonstrat că e un antrenor serios, iar echipa lui una puternică, al cărei loc în clasament, imediat după troica bucureşteană, nu-i întîmplător. Altfel, CFR se putea desprinde şi mai devreme, numai că Balaj i-a anulat, la semnalizarea eronată a asistentului Marchiş, un gol valabil, înscris de Surdu, pe drept socotit eroul zilei. Dar nu-i exclus ca răul să fi fost totuşi spre binele Clujului, întrucît al doilea gol al gazdelor, realizat de acelaşi Surdu în antepenultimul minut de joc, le-a răpit ” cîinilor” orice posibilitate de a mai reacţiona.

Deşi a plecat steagul după 13 succese consecutive, Dinamo păstrează în continuare un avans confortabil. Iată de ce, chit că speranţele Stelei şi ale Rapidului s-au reaprins, înfrîngerea de la Cluj ar trebui să fie în Ştefan cel Mare un motiv de analiză, nu de îngrijorare. De panică nici atît. În rest, lupta s-a înteţit, iar acesta e, la o judecată neutră, un argument în plus pentru un campionat mai aprig şi mai spectaculos.