Una vrem, alta putem

Aşadar, cronologic vorbind, europenele noastre au încheiat săptămîna cu un eşec, un egal şi o victorie, bilanţ care n-are darul să mîhnească, dar nici să încînte. Practic, s-a demonstrat ceea ce ştiam, că fotbalul românesc la nivel de cluburi, deşi […]

Aşadar, cronologic vorbind, europenele noastre au încheiat săptămîna cu un eşec, un egal şi o victorie, bilanţ care n-are darul să mîhnească, dar nici să încînte. Practic, s-a demonstrat ceea ce ştiam, că fotbalul românesc la nivel de cluburi, deşi în creştere, se situează pe scara posibilităţilor şi, implicit, a performanţelor într-o zonă de mijloc.

Detaliind, să convenim că Steaua, învinsă de Real doar prin autogolul lui Nicoliţă, a făcut o figură frumoasă la Madrid, unde a pus adesea în dificultate un adversar faimos. Ne-am temut că, după 1-4 în tur, ea va încasa o căruţă de goluri pe „Bernabeu”. N-a fost însă aşa, trupa lui Olăroiu arătînd prin comparaţie cu partida din Ghencea un plus de curaj, de organizare şi de energie. Într-un cuvînt, de calitate. Dacă nu trebuia să cîştige, Real dominînd repriza secundă şi irosind cîteva ocazii clare, Steaua nu merita nici să piardă, deoarece a avut iniţiativa pînă la pauză. Nu-i însă logic să explice eşecul numai pe seama neşansei, căci a marca în proprie poartă nu înseamnă ghinion, ci greşeală. Iar greşelile se plătesc. Concret, campioana României n-a entuziasmat, dar a pierdut onorabil, ceea ce nu e puţin cînd dai piept cu Realul pe terenul lui. În rest, îndemnaţi să viseze de splendidul succes din Ucraina, numeroşii suporteri roş-albaştri au revenit cu picioarele pe pămînt, fiind obligaţi să admită că, în lupta cu marile forţe, echipa lor favorită nu poate deocamdată mai mult. Succesul acela a schimbat optica, dar s-a dovedit, din păcate, înşelător. Chit că deranjează, adevărul sare în ochi: Steaua mai are drum lung de parcurs pînă să se ia la trîntă cu Lyon ori cu Real. Ca atare, nu-i rămîne decît să se concentreze asupra returului cu Kievul, să nu-l rateze şi să continue în UEFA.

Dinamo ne-a adus singura victorie, cu atît mai demnă de laude cu cît s-a realizat pe o ploaie cu găleata şi împotriva unui adversar valoros, peste ce ne-am închipuit. Echipele şi-au împărţit perioadele de dominare şi ocaziile de gol, dar Beşiktaş a părut să se acomodeze mai uşor condiţiilor vitrege. Cînd meciul se îndrepta spre un 1-1 echitabil, Niculescu  a obţinut un penalty şi tot el l-a transformat. Aşa a reuşit Dinamo o izbîndă muncită, poate şi norocoasă, importantă pentru clasamentul grupei şi, mai ales, pentru moralul său. Dacă roş-albii trebuie să se fi lămurit că una e campionatul României şi alta Cupa UEFA, faptul că au pornit cu dreptul, ridicînd la 21 numărul partidelor fără înfrîngere susţinute sub comanda lui Rednic, s-ar cuveni să-i facă mai încrezători în viitor. Atît că greul abia începe.

La Tel Aviv, Rapid a scos un 2-2 care n-a prea mulţumit. Sconta pe 3 puncte, dar nu şi-a atins scopul din pricină că a luat golurile nepermis de uşor, consecinţă a erorilor comise în zona centrală a apărării. Săpunaru a prins o zi slabă, însă nici ceilalţi, exceptîndu-i pe Măldărăşanu şi pe Moldovan, n-au rupt gura tîrgului. Giuleştenii au pasat abundent şi au avut multe acţiuni cursive, prestînd un fotbal ceva mai bun decît în ţară. Nu neapărat mai ambiţios, căci nu li s-a reproşat asta niciodată, dar mai legat, mai viu. Cînd evoluezi însă, media formaţiei din Grant, doar de nota 6, nu poţi pretinde altceva, iar de aici insatisfacţia legată de joc şi chiar de rezultat. Din fericire, izbînda repurtată de Panathinaikos la Boleslav i-a venit ca o mănuşă Rapidului, întrucît îi va ajunge s-o bată pe Mlada în Giuleşti ca să meargă mai departe. Era însă oricum datoare s-o bată, aşa că remiza din Israel n-a schimbat deloc datele problemei.