Unde greşeşte Carlos
Opinia mea, cu care nu vreau să îndoctrinez pe nimeni, e că portughezul Carlos nu are dreptate cînd insinuează că necazurile i se trag de la faptul că nu-i român. Un asemenea raţionament e lesne de demontat fie şi numai […]
Opinia mea, cu care nu vreau să îndoctrinez pe nimeni, e că portughezul Carlos nu are dreptate cînd insinuează că necazurile i se trag de la faptul că nu-i român. Un asemenea raţionament e lesne de demontat fie şi numai folosind exemplul predecesorului său din poarta Stelei. Deşi bielorus, Hamutovski a fost iubit de către suporterii roş-albaştri, care regretă şi acum că a plecat. Mai nou, atitudinea faţă de francezul Thereau, aplaudat la scenă deschisă în meciul de Cupă cu Forex, demonstrează că o fi avînd bube publicul din Ghencea, aidoma întregii noastre societăţi româneşti, dar nu e xenofob. El îi judecă pe fotbalişti după talentul, forma şi dăruirea lor, nicidecum după culoarea paşaportului.
Carlos nu are, consider şi eu, anvergură de Steaua, ceea ce nu înseamnă să-i negăm orice merit. A făcut numeroase gafe, dar şi lucruri bune. Întrucît a intervenit de cîteva ori magistral în returul cu Standard Liege, trebuie socotit unul dintre autorii calificării în grupele Champions League. Să convenim că nici postul nu-l ajută, căci erorile portarilor, spre deosebire de ale jucătorilor de cîmp, se văd mai uşor şi se plătesc mai mai scump. Mă refer la cele comise pe gazon, nu în afara acestuia, unde Carlos ar bea whisky cu sticla, ar asculta manele prin baruri pînă-n zori şi ar fi dator cu pensia alimentară. Toate astea, îndrăznesc să susţin, îl privesc. Reprezintă viaţa lui şi n-are decît să şi-o gestioneze cum crede de cuviinţă. Pe de altă parte însă, cît timp fiecare răspunde pentru el, nu pare corect să ne erijăm noi în moralişti. Asta şi pentru că atunci cînd doi oameni ajung la despărţire, cazul lui Carlos şi al ex-concubinei, rareori se întîmplă, dacă se întîmplă vreodată, ca unul să mai vorbească frumos despre celălalt. Probabil că există îngeri, dar în cer, nu pe pămînt.
Pe lîngă povestea cu xenofobia, Carlos încurcă borcanele în clipa în care îşi imaginează că a devenit obiectul, implicit şi victima, unei judecăţi prea aspre, nedrepte. Aici greşeşte amarnic. Deoarece un spectator se poate înşela, se pot înşela o sută, nu însă o tribună întreagă care, asistînd la cascadoriile lui şi suferind din pricina lor, a ajuns la concluzia că Steaua are nevoie de un altfel de portar. Mai sigur, mai constant. Ca atare, nu publicul constituie problema lui Carlos, ci Carlos însuşi. Nu comportarea de după minutul 90, ci valoarea de pînă atunci. Din păcate, îndoielnică.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele