Sfîrşitul unui vis

Ca şi acum 3 săptămîni, Steaua a întîlnit ieri seară o echipă mai bună decît ea cu o clasă, chiar cu două. E ceea ce numeroşii suporteri roş-albaştri, care au creat din nou o atmosferă extraordinară în Ghencea, trebuie să […]

Ca şi acum 3 săptămîni, Steaua a întîlnit ieri seară o echipă mai bună decît ea cu o clasă, chiar cu două. E ceea ce numeroşii suporteri roş-albaştri, care au creat din nou o atmosferă extraordinară în Ghencea, trebuie să recunoască. Şi cînd ustură rău, adevărul e totuşi unul singur. Deşi n-a dovedit forţa colectivă a Lyonului, Real a etalat un plus de virtuozitate, unii dintre elevii lui Capello, mai ales acest drac împieliţat numit Robinho, lăsînd uneori impresia că sînt veritabili scamatori. În consecinţă, virtuozi ca nişte artişti şi organizaţi ca nişte militari, galacticii au stăpînit partida de la un capăt la celălalt şi, normal, au obţinut o victorie clară. Să admitem şi că Steaua a avut neşansa de a primi repede golul 1, ba şi dintr-o fază banală, în urma unui corner acordat prea uşor. Nu-i exclus ca jocul să fi curs altfel fără eroarea lui Saban, iar Steaua să fi arătat altă faţă. La fel, în cazul în care Rădoi şi V. Iacob s-ar fi găsit pe teren. Fotbalul însă, poveste veche, trebuie judecat numai în funcţie de ce se întîmplă, nu după ce s-ar fi putut întîmpla.

În repriza secundă, Steaua şi-a mai revenit un pic. Chit că banda dreaptă şi Carlos au continuat să fie punctele ei vulnerabile, dar nu singurele, căci şi Lovin parcă a cărat apă cu ciurul, campioana noastră a izbutit să reducă din handicap prin Badea, moment în care a renăscut speranţa în tribune. A murit însă curînd, Van Nistelrooy înscriind pentru 4-1 şi încheind socotelile. Dacă tot comparăm, înfrîngerea de aseară n-a avut duritatea celei din confruntarea cu Lyon. O putem considera, în raport cu clasa adversarului, ceva mai onorabilă, mai lesne de suportat. Din păcate, întrucît nici tabela de marcaj, nici clasamentul grupei nu sesizează o asemenea diferenţă, Stelei îi rămîne meritul, deloc mic, de a fi adus la Bucureşti două superputeri europene şi de a fi încercat să le ţină piept. Cum n-a reuşit, visul calificării în “optimi” s-a destrămat aidoma unui fum. 

“S-a ajuns la diferenţa asta de scor pentru că am pregătit meciul cu Steaua, ca orice deplasare în estul Europei, cu foarte mare atenţie” — Roberto Carlos