Judecată strîmbă
De acord că, pentru excesele unora dintre suporterii lor, Rapid, Steaua şi Dinamo meritau sancţionate. Nu însă, sub nici o formă, obligîndu-le să evolueze cu porţile închise, cum s-a întîmplat cu toate în etapa a 11-a. În măsura în care […]
De acord că, pentru excesele unora dintre suporterii lor, Rapid, Steaua şi Dinamo meritau sancţionate. Nu însă, sub nici o formă, obligîndu-le să evolueze cu porţile închise, cum s-a întîmplat cu toate în etapa a 11-a. În măsura în care trebuiau pedepsite, normal era să fie trimise pe alte stadioane, în provincie, dar cu spectatori. Să spunem, la Călăraşi, la Alexandria ori la Giurgiu, reşedinţe de judeţ aflate în apropierea Capitalei, oraşe lipsite de reprezentante în Liga I în care venirea oricăreia dintre cele 3 echipe bucureştene ar fi constituit un eveniment. Şi, fireşte, ar fi umplut tribunele. Numai că, gîndind anacronic, ba şi împotriva intereselor fotbalului, care îşi pierde orice farmec în absenţa publicului, Comisia de Disciplină a FRF şi, ulterior, cea de Apel au judecat strîmb. Situîndu-se astfel pe o poziţie dezaprobată atît de Rapid, de Steaua şi de Dinamo, cît şi de adversarele acestora. Printre alţii, preşedintele clujean Iuliu Mureşan a subliniat că a juca într-o arenă pustie, fie şi în deplasare, e un dezavantaj.
Deoarece n-am reacţionat la momentul oportun, n-aş fi scris nici acum dacă nu l-aş fi auzit pe şeful Ligii Profesioniste incriminînd public hotărîrea în discuţie. Prezent în Ghencea la partida Steaua-CFR Cluj ca supervizor, Dumitru Dragomir a recunoscut că „un meci fără spectatori n-are valoare, e ca un antrenament”. Corect, chit că mai potrivit decît cuvîntul valoare ar fi fost sens, temei ori chiar raţiune. Dar asta nu-i tot. Văzîndu-l pe preşedintele Ligii şi ştiind că, de facto şi de jure, el e unul dintre mahării fotbalului nostru, al doilea după Mircea Sandu, m-am întrebat cum de a rămas totuşi în picioare verdictul respectiv? Unul pe care, în consonanţă cu majoritatea suporterilor, Dragomir însuşi îl condamnă, dar împotriva căruia n-a mişcat nici un deget. Tocmai în ideea că a permis răului să se producă, ar trebui să se simtă vinovat sau cel puţin complice. Mi-am amintit atunci că onor comisiile FRF sînt independente, ceea ce n-a avut însă darul să mă convingă. Căci independenţa nu-ţi oferă şi dreptul de a lua decizii greşite şi păguboase.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele