Scuze bine venite

Înainte de orice, Ganea e un luptător. Şi cum nu există luptător fără curaj, vîrful dinamovist s-a impus în faţa tuturor, inclusiv a coechipierilor, şi prin aceea că a spus totdeauna ce a gîndit. Chit că a surprins adesea şi […]

Înainte de orice, Ganea e un luptător. Şi cum nu există luptător fără curaj, vîrful dinamovist s-a impus în faţa tuturor, inclusiv a coechipierilor, şi prin aceea că a spus totdeauna ce a gîndit. Chit că a surprins adesea şi a deranjat uneori, s-a făcut astfel respectat, ba şi temut. La fel a procedat şi cînd, nemulţumit că selecţionerul l-a ţinut în tribună la meciul cu bulgarii, l-a introdus doar spre finalul celui cu albanezii şi nu l-a mai convocat pentru partida cu bieloruşii, a sărit la Piţurcă. Iritat că acesta s-a ferit să poarte o discuţie deschisă cu el, ca să-i explice de ce-l tratează aşa, Ganea a anunţat că se retrage din “naţională”, dar nu s-a sfiit să-l numească pe Piţurcă “domnişoară”. I-a reproşat că “nu e bărbat”. Şi-a dat însă seama repede că a sărit calul, din care motiv i-a cerut scuze.

Evident că, în momentul în care a ieşit la atac, Ganea nu s-a stăpînit. L-a luat gura pe dinainte. Nu că Piţurcă ar fi infailibil, ar avea imunitate. Dimpotrivă, nefiind Papa de la Roma, cum pare să-şi închipuie cîteodată, acesta poate fi criticat, iar asta, după cum observaţi, se şi întîmplă. Pe bună dreptate sau nu, cu justificare ori fără, e de discutat, aici opiniile despărţindu-se. Un lucru rămîne însă, consider, în afara oricărui dubiu, acela că, dacă suporterii şi jurnaliştii au dreptul să-l judece public pe selecţioner, pe oricare alt tehnician, jucătorii nu-l au. Fie şi pentru că, simplificînd argumentaţia, nu-i normal, ba e şi incorect, ca elevii să-şi dojenească profesorii. Şi cu atît mai puţin, să-i tragă de urechi. În această idee, scuzele lui Ganea, pe care personal le aşteptam, sînt bine venite.

“Omul spune multe la supărare. Dacă domnul Piţurcă s-a simţit lezat de vorbele mele, îi cer scuze. Îi doresc tot binele din lume şi să califice naţionala la Euro 2008” — Ionel Ganea