Suferind frumos

Ovidiu Ioaniţoaia consideră că meciul pierdut de Steaua a fost cîştigat de suporterii acesteia

Cînd i-am acordat lui Lyon prima şansă în întîlnirea cu Steaua, m-am ales cu bombăneli şi chiar cu reproşuri. Mi se părea logic să se întîmple […]

Ovidiu Ioaniţoaia consideră că meciul pierdut de Steaua a fost cîştigat de suporterii acesteia

Cînd i-am acordat lui Lyon prima şansă în întîlnirea cu Steaua, m-am ales cu bombăneli şi chiar cu reproşuri. Mi se părea logic să se întîmple ceea ce s-a şi întîmplat. Printre altele, deoarece Lyon dispune de un buget de 28 de ori mai mare decît al Stelei şi îl plăteşte pe Juninho mai mult decît primesc împreună jucătorii din Ghencea, oricum recompensaţi peste cota pieţei noastre. Adevărul e că, prin modul categoric în care a fost obţinut, succesul lui Olympique i-a mîhnit pe simpatizanţii roş-albaştrilor. De la un punct încolo, nu numai pe ei. Totodată însă, ar trebui ca înfrîngerea să ne fi readus cu picioarele pe pămînt, determinîndu-ne să înţelegem că, în ciuda remarcabilei cariere internaţionale a Stelei, există o serie de formaţii pe continent, Chelsea, Bayern, Liverpool, Milan, Manchester United, Barcelona, Arsenal şi alte vreo 3-4, pe care campioana României încă nu-i capabilă să le bată. Nu că n-ar îndrăzni. Spre lauda ei, îşi propune şi încearcă, însă nu poate. Ar vrea şi ea, am dori şi noi, atît doar că e cazul să admitem, păstrîndu-ne luciditatea, că acestea, inclusiv Lyon, dacă nu şi Real Madrid, formează o elită la care nici o echipă românească n-are acces în clipa de faţă. Deşi nu ne convine cum stau lucrurile, ele se prezintă chiar aşa, iar pentru a le schimba, e nevoie de timp, dar şi de realism. Mai concret, cine nu realizează că plapuma îi e mică nu-şi va face niciodată una nouă. Altminteri, dacă Steaua a căzut la examenul cu Lyon, publicul l-a trecut cu notă maximă. În stadion a domnit o atmosferă primitoare şi civilizată, într-un cuvînt, europeană, probă că spectatorii au sfîrşit prin a aplauda cu generozitate golul 3 al francezilor. Peste 25.000 de oameni, majoritatea lor suporteri înflăcăraţi ai Stelei, au demonstrat că ştiu să sufere frumos şi demn, iertîndu-şi favorita în amintirea izbînzilor de altădată şi, fireşte, în speranţa celor ce vor veni. Atitudinea lor a constituit marele cîştig al unui meci pierdut la scor.

Azi, e rîndul lui Dinamo şi al Rapidului să intre în joc, iar al nostru, al tuturor, să le ţinem pumnii strînşi. Întrucît a cîştigat turul de la Xanthi, liderul autoritar al campionatului n-ar trebui să aibă probleme cu Skoda. I-ar ajunge  să confirme forma din competiţia internă şi să pătrundă în grupele Cupei UEFA. Returul din Madeira se anunţă însă extrem de dificil pentru Rapid, meciul cu Nacional hotărînd nu doar viitorul grupării giuleştene, ci şi, într-un sens mai larg, al întreg fotbalului tricolor. Asta în ideea că, detalii în pagina 14, calificarea unei formaţii româneşti în dauna uneia portugheze ar putea mări la trei numărul participantelor noastre în sezonul 2008-2009 de Champions League. Iată un motiv în plus ca suporterii să se scuture de patima lor obişnuită şi, adunîndu-se sub stindardul aceluiaşi interes, să devină toţi suporteri ai Rapidului. Fie şi pentru o singură zi. Probabil că pretind prea mult, dar modul exemplar în care s-a comportat marţi seara publicul din Ghencea mă îndeamnă s-o fac. Nu fără să repet că a iubi o echipă nu înseamnă a urî o alta.