De la Zenga la Olăroiu

Aceia care susţin că fotbalul a rămas acelaşi joc 11 contra 11 pe care-l cîştigă cei ce înscriu un gol mai mult se înşală amarnic. Să ne gîndim că, în urmă cu ani, suporterii ştiau pe dinafară, ca o poezie, […]

Aceia care susţin că fotbalul a rămas acelaşi joc 11 contra 11 pe care-l cîştigă cei ce înscriu un gol mai mult se înşală amarnic. Să ne gîndim că, în urmă cu ani, suporterii ştiau pe dinafară, ca o poezie, componenţa Craiovei Maxima ori a Stelei din perioada cuceririi Cupei Campionilor Europeni. Datele problemei însă s-au schimbat. În condiţiile în care calendarul e infinit mai încărcat decît acum 20 sau chiar 10 ani, supunîndu-i pe jucători la eforturi sporite, azi nu mai sînt la modă garniturile standard, ci se poartă loturile. În consecinţă, rareori mai triumfă, pe plan intern ori internaţional, echipele care dispun de doar 11 fotbalişti de valoare. Asta au sesizat, deşi cu întîrziere, şi cluburile noastre puternice, cu precădere cele din Bucureşti, dar nu numai, Poli Timişoara şi CFR Cluj ilustrînd şi ele, fără să fie singurele din provincie, tendinţa de mai sus. Sigur, pentru a mări la 15-16 numărul valorilor, dacă nu şi la 17-18, trebuie să bagi mîna adînc în buzunar. Spre lauda finanţatorilor lor, Steaua, Rapid şi Dinamo au făcut-o, mai ales Steaua, Gigi Becali realizînd primul că, pentru a obţine performanţă şi, de pe urma ei, bani cu grămada, e nevoie mai întîi să cheltuieşti.

Să venim de la general la particular şi să notăm că Steaua a aliniat sîmbătă la Piteşti o formulă din care au lipsit numeroşi titulari. Rădoi şi Iacob, în convalescenţă, din motive obiective, Ghionea, Cristocea, Opriţa şi Badea ţinuţi însă pe banca de rezerve, iar Neşu şi Paraschiv nici măcar trecuţi pe foaie. Ca atare, Olăroiu i-a folosit încă din start pe nou-veniţii S. Stancu şi Thereau, ale căror debuturi n-au entuziasmat, dar nici n-au dezamăgit. Fîşneţ şi curajos, francezul a arătat reale calităţi de vîrf împins. Lărgind cadrul discuţiei, unii au pretins că, menajînd atîţia titulari, Olăroiu a subestimat Argeşul. Nici vorbă, logic e să judecăm că el a acţionat exact cum o cerea situaţia în momentul în care, cu cîteva zile înaintea confruntării din Champions League de la Kiev, a odihnit o serie de jucători. Dacă vă mai amintiţi, cînd Zenga a procedat aşa în Ghencea, destui s-au grăbit să-i reproşeze că experimentează ca să pară interesant. Italianul avea însă dreptate, la fel cum, păstrînd linia respectivă, are şi Olăroiu. Iar cea mai bună dovadă că acesta n-a greşit o constituie faptul că, deşi şi-a asumat riscuri, s-a întors cu 3 puncte din Trivale. De acord că Balaj putea acorda gazdelor un penalty la 0-0. Dincolo de asta însă, în ciuda unei replici piteştene dîrze şi coerente, net superioară locului ocupat de băieţii lui Giannini în clasament, Steaua a controlat meciul şi a ratat mai mult. Ceea ce justifică, o dată în plus, decizia lui Olăroiu.