Să ne păstrăm cumpătul!

E normal să fim nemulţumiţi, dacă nu şi nervoşi, după acest 2-2 cu bulgarii, din moment ce, conducînd ostilităţile cu autoritate, „tricolorii” s-au desprins la 2-0 ca să se trezească egalaţi într-un interval de numai o sută de secunde, ba […]

E normal să fim nemulţumiţi, dacă nu şi nervoşi, după acest 2-2 cu bulgarii, din moment ce, conducînd ostilităţile cu autoritate, „tricolorii” s-au desprins la 2-0 ca să se trezească egalaţi într-un interval de numai o sută de secunde, ba şi spre finalul partidei.

Dar asta nu înseamnă, sau n-ar trebui, să căutăm cu lumînarea vinovaţi acolo unde ei nu există. De pildă, unii îl acuză pe arbitru că ne-a nedreptăţit cînd n-a fluierat penalty la Mutu şi cînd, inventînd fault la o săritură a lui Cociş, le-a oferit oaspeţilor lovitura liberă din care M. Petrov a marcat golul 1.

De acord că ambele decizii sînt de discutat, doar că nu atît Farina i-a ajutat pe vecinii de peste Dunăre, cît însăşi echipa noastră. Socotindu-se prematur cu sacii în căruţă, Chivu et comp au slăbit ritmul şi concentrarea spre sfîrşit, superficialitate ce le-a permis bulgarilor, reduşi la tăcere pînă atunci, să evite aproape miraculos înfrîngerea.

Recunoaşteţi proverbul, pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti. Totuşi, înainte de a arăta cu degetul către Farina, s-ar cuveni ca Lobonţ şi fundaşii români, mai ales Lobonţ, să se uite în oglindă şi să-şi asume bărbăteşte partea lor de vină. Alţii se reped la Piţurcă, imputîndu-i că i-a schimbat pe Dică şi pe Roşu, dar şi că l-a introdus hazardat pe Maftei. Şi aici e de discutat, deşi selecţionerul poate explica uşor şi logic înlocuirile operate.

Argumentînd că Dică şi Roşu, abia restabiliţi, ajunseseră la capătul puterilor şi, în plus, că trebuiau menajaţi în perspectiva întîlnirii de miercuri din Albania. Şi admiţînd că Piţurcă a greşit schimbările, avem toţi datoria, dacă ne pretindem corecţi, să subliniem că el a fost inspirat şi curajos în clipa în care, împotriva unei opinii mai largi, a început cu Roşu şi cu Marica, la a căror titularizare nu puţini au strîmbat din nas.

Tocmai pentru că aceştia au convins, ba au şi înscris, nu-i drept să tragem în selecţioner. Cît am fi de supăraţi, să nu exagerăm eventualele erori comise de Piţurcă minimalizînd evidentele lui merite.
Dincolo de un deznodămînt dezamăgitor, să reţinem esenţialul, anume că băieţii noştri au fost timp de 80 de minute net superiori bulgarilor, ceea ce ne hrăneşte speranţa că ne vom califica la Euro 2008. Numai şi din acest motiv, trebuie să rămînem încrezători. Chiar dacă am pierdut o bătălie, sentiment transmis de remiza injustă de la Constanţa, războiul se anunţă lung şi, judecînd după ce-am constatat sîmbătă seara, îl vom putea cîştiga.

Scăpîndu-i pe bulgari printre degete, am ratat copilăreşte două puncte, dar mai sînt în joc alte 33, iar pentru a obţine cît mai multe dintre ele, e necesar să ne păstrăm cumpătul, să nu facem o dramă din ce nu e. Confruntarea de miercuri din Albania constituie cel dintîi prilej să demonstrăm că sîntem stăpîni pe noi înşine şi, implicit, pe situaţie.