Noi şi durerile noastre

Poate că unii dintre noi am fi regretat dacă Pavel îl elimina pe Agassi din turul 1 de la US Open în condiţiile în care americanul anunţase că se va retrage după competiţia respectivă.

Pe cei mai […]

Poate că unii dintre noi am fi regretat dacă Pavel îl elimina pe Agassi din turul 1 de la US Open în condiţiile în care americanul anunţase că se va retrage după competiţia respectivă.

Pe cei mai mulţi însă ne-ar fi bucurat un succes al compatriotului nostru, ca români, dar şi pentru că Pavel ar fi rămas în memoria tuturor drept tenismanul l-a scos la pensie pe legendarul Agassi. Şi puţin i-a lipsit Cneazului, cu 4 ani mai tînăr decît adversarul, să-şi atingă scopul. A condus cu 1-0 la seturi şi cu 4-0 în setul 3, dar a slăbit ritmul în final, permiţîndu-i lui Agassi să învingă cu 3-1 la capătul a 3 ore şi jumătate. Cu alte cuvinte, Andrei l-a avut în mînă pe Andre şi l-a scăpat printre degete. „La un moment dat, am crezut că e al meu”, a comentat Pavel, punînd apoi eşecul şi pe seama crampelor resimţite la stomac.

Sigur că înfrîngerea cu pricina, echivalentă cu un punct ATP şi cu 15.000 de dolari, nu-i o tragedie. Cînd te bate Agassi, numărul 1 mondial timp îndelungat, ba şi unul dintre cei 5 jucători din istorie care au cîştigat toate turneele de Grand Slam, te necăjeşti, dar nu dramatizezi.

Din păcate însă, modul în care Cneazul a pierdut la Flushing Meadows pare tipic pentru mulţi dintre sportivii noştri. Talentaţi şi inteligenţi, aceştia încep de regulă bine, dar reuşesc rareori să termine la fel. Se dezumflă pe parcurs. Parcă-i un făcut, pe unii dintre ei, pe români în general, îi iau durerile cînd nu trebuie şi se îneacă la mal. Tocmai pentru că sîntem atîţia cei care semănăm cu Pavel, nu e cazul să ne supărăm pe el, ci să-l înţelegem. Deoarece şi nouă, tenismeni sau nu, ne lipseşte ceva şi nu ştim ce.

„Am fost deranjat la stomac. Nu ştiu ce s-a întîmplat, dar în final nu m-am mai putut concentra la fel ca la început”
Andrei Pavel