Greşeala şi maniera

Pe măsură ce campionatul avansează, se înmulţesc şi criticile la adresa arbitrilor, dovadă că 4 „centrali”, Corpodean, Martiş, Danşa şi Drăgănescu, au fost contestaţi vehement după ultima etapă.

Primului, care e şi purtător al ecusonului FIFA, i […]

Pe măsură ce campionatul avansează, se înmulţesc şi criticile la adresa arbitrilor, dovadă că 4 „centrali”, Corpodean, Martiş, Danşa şi Drăgănescu, au fost contestaţi vehement după ultima etapă.

Primului, care e şi purtător al ecusonului FIFA, i s-a reproşat că a folosit cîntare diferite cînd l-a eliminat pe rapidistul Zicu, dar nu şi pe arădanul Oncică, deşi faulturile comise de aceştia trebuiau sancţionate cu aceeaşi monedă. Fie amîndouă cu cartonaş roşu, fie amîndouă cu galben, distincţia făcută de Corpodean avînd să joace un rol determinant în stabilirea rezultatului final, 1-0 pentru UTA, în contextul în care formaţia bucureşteană a rămas timp de o oră în inferioritate numerică.

De acord că arbitrul din Alba Iulia a greşit. Dacă l-a pedepsit cu asprime pe Zicu, era de datoria lui să procedeze la fel şi cu Oncică, a cărui intrare cu talpa pe genunchiul lui Buga a părut chiar mai violentă decît lovitura cu cotul, mai puţin evidentă, aplicată de ex-dinamovist lui Mara.

Repet că a greşit, dar mă opresc aici şi refuz să-i deschid lui Corpodean un proces de intenţie. Pentru că în ambele faze incriminate el s-a plasat foarte bine, dar şi pentru că n-a lăsat nici o clipă impresia că ar urmări să avantajeze vreuna dintre combatante. De altfel, venit de la Arad direct la Recursul Etapei, Constantin Zotta a acuzat neeliminarea lui Oncică, nu şi maniera în care Corpodean a condus meciul. El însuşi fost arbitru, oficialul giuleştean a subliniat că, exceptînd situaţia respectivă, n-are alte obiecţii privind arbitrajul de duminică.

Normal ar fi ca erorile cavalerilor fluierului să se plătească în funcţie de gravitatea lor. Reamintindu-ne modul tendenţios în care Serea a arbitrat semifinala de Cupă dintre Naţional şi Dinamo în 2005, într-o singură direcţie, e însă obligatoriu să diferenţiem greşeala de manieră şi, nuanţînd, să manifestăm înţelegere faţă de una şi intransigenţă faţă de cealaltă. Dacă nu vom judeca aşa, ci vom continua să dramatizăm micile scăpări ale arbitrilor din noul val, fireşte lipsiţi de experienţă, nu vom ajunge nicăieri.

Tinerii trebuie încurajaţi, nu scoşi ţapi ispăşitori, cazul lui Drăgănescu şi al lui Martiş, pentru evoluţia slabă a unei echipe ori a alteia. Numai că, din păcate însă, mai există destui preşedinţi de club şi chiar antrenori care preferă să vadă paiul din ochiul arbitrilor decît bîrna din ochiul propriilor jucători. E mai simplu aşa, dar incorect.