Bun venit, Carlos!

Chit că nu-i decît un loc comun să spui că fotbalul e un joc colectiv şi, ca atare, orice victorie aparţine echipei, chiar aşa stau lucrurile. Din care motiv, izbînda Stelei se cuvine atribuită în primul rînd jucătorilor şi stării […]

Chit că nu-i decît un loc comun să spui că fotbalul e un joc colectiv şi, ca atare, orice victorie aparţine echipei, chiar aşa stau lucrurile. Din care motiv, izbînda Stelei se cuvine atribuită în primul rînd jucătorilor şi stării lor de spirit, apoi tehnicienilor şi conducătorilor. Într-o măsură importantă şi suporterilor, că nu degeaba afirma Boskamp după meci, admirativ, că „acest public merită o formaţie de Liga Campionilor”.

Dacă e să nuanţăm însă, normal ar fi să deschidem lista celor cu contribuţii majore la strălucitoarea izbîndă de miercuri seară cu 3 nume. Personal, aş începe cu al lui Olăroiu pentru că, silit să opteze între internaţionalul Opriţa şi cvasidebutantul Badea, antrenorul roş-albaştrilor a avut inspiraţia şi curajul să-l titularizeze pe ultimul, care va marca ambele goluri ale calificării. Dar şi pentru că, îndeobşte pentru asta, Olăroiu a dovedit maturitate, evit cuvîntul înţelepciune, cînd a avertizat public că Steaua nu trebuie să-şi piardă cumpătul în cazul în care va fi condusă de Standard.

Tocmai deoarece luase în calcul şi varianta respectivă, ba şi o pregătise, campioana României n-a intrat în panică la 0-1, moment în care teama se strecurase în sufletele unora. Dimpotrivă, a găsit resurse fizice, dar şi psihice, să răstoarne rezultatul şi să se îndrepte spre un triumf fără echivoc.

Nu insist asupra isprăvii lui Badea, căci despre golgeteri se scrie mereu şi pretutindeni la superlativ. Remarc însă, pe lîngă eficacitatea ex-vasluianului, modestia celui ce, deşi socotit eroul partidei, a ţinut să dedice golurile înscrise absenţilor Rădoi şi Iacob. Vă invit să fiţi de acord că o asemenea reacţie spontană, parcă decupată dintr-un scenariu dinainte gîndit, a impresionat. Al treilea nume de pe listă e, aţi ghicit, al portarului Carlos, a cărui calitate a fost uneori pusă sub semnul întrebării.

Contra lui Standard, acesta a spulberat orice îndoială în faza în care, printr-un reflex uluitor, a respins şutul lui Jovanovici de 2-0, dar mai ales în următoarea, cînd s-a repezit disperat, riscînd o accidentare, spre mingea trimisă cu capul de Sa Pinto. S-a lovit rău de stîlpul porţii, i s-au dat îngrijiri medicale, însă a refuzat înlocuirea, declarînd că joacă şi într-un picior! Dacă a mai avut păcate, portughezul şi le-a spălat pe toate într-un singur minut, demonstrînd că nu printr-un concurs de împrejurări, ci pe valoare, apără poarta Stelei.

Drept pentru care îi zic, vorbind şi pentru cei ce s-au grăbit să-l conteste, bun venit, Carlos! Ai cîştigat respectul nostru şi de-acum depinde numai de tine să rămîi în vîrful muntelui.