Liga fotbalului de altădată

Poate că lumea s-a săturat să fie supravegheată, îndrumată şi îndopată cu aşa-zise produse premium. Poate că un Steaua-Rapid de Liga a 4-a este mai curat decât un FCSB-CSU

Mai mulţi oameni din fotbal cuvântează împotriva derbyului Ligii a 4-a dintre CSA Steaua şi Academia Rapid. Principalul cap de acuzare este lipsa de valoare a celor două echipe înfiinţate pe vestigiile unor nume celebre. Asta e bună! Spectacolul excepţional al Ligii 1 ar putea fi bruiat de un derby al nostalgicilor stelişti şi rapidişti!

Modelul Rangers, alegerea lui Goe

Se întâmpla la finalul sezonului 2011-2012. Atunci când Glasgow Rangers intra în faliment şi era retrogradată în Third Division (liga a 4-a scoţiană) din cauza imenselor datorii. Dacă vă mai amintiţi, la vremea aceea Dorin Goian se afla încă sub contract cu multipla campioană a Scoţiei şi i s-a propus să continue pe Ibrox. Ca dovadă a ataşamentului său faţă de un club care îl respecta şi ai cărui suporteri îl îndrăgiseră.

Desigur, lui Goe i se propunea un angajament în condiţii financiare mult inferioare. Bineînţeles, internaţionalul român a refuzat. Evident, el a invocat sfânta datorie faţă de viitorul familiei, aşa că s-a extras de urgenţă din peisaj. Mai întâi a obţinut un împrumut la Spezia, apoi a semnat cu Asteras din Grecia. Alţii, mai scoţieni la propriu şi mai puţin la figurat, au ales să rămână. 4 ani de exil în ligile inferioare. O luptă pentru învierea din morţii fotbalului.

Laolaltă cu ţăranii din Highlands

Aşadar, vă veţi întreba nedumeriţi. Ce a pierdut Goe? Nişte meciuri câmpeneşti cu ţăranii din Highlands? Oase trosnite şi capete sparte? Poate şi asta. Dar a mai pierdut şi o poveste frumoasă, cu 40.000-50.000 de suporteri în tribunele lui Ibrox Stadium la fiecare meci. O istorie de iubire pe care fotbalul o oferă atunci când, eliberat măcar temporar de tirania banului, îşi regăseşte o parte din inocenţa originară.

Asta ar trebui să înţeleagă domnul Dragomir, fost preşedinte al LPF. El şi cei asemenea lui care se întreabă ce i-ar putea împinge pe nişte oameni întregi la cap să dea năvală la un meci CSA Steaua-Academia Rapid.

„Ce să vezi la Liga a 4-a? E doar un foc de paie acest meci. Lumea vine ca să vadă valori fotbalistice, nu fosile. Dumnezeule, ce să vezi la Liga a 4-a? Fotbalişti care aleargă cu încetinitorul?”

Pentru esteţi

Dacă nu am fi văzut meciul FCSB-CSU Craiova 2-0, luni seară, pe Stadionul Naţional, la fel ca şi celelalte derbyuri nesărate ale play-off-ului Ligii 1, poate am rezona cu întrebările domnului Mitică Dragomir şi ale altor esteţi locali. Un gol înscris ca prelungire a unei lovituri libere şi un altul din penalty, de partea roş-albaştrilor, contra două jumătăţi de ocazie în contul oltenilor. Disciplină tactică, marcaj necruţător şi pressing sufocant ale fecesebiştilor, plus ceva încercări de posesie prelungită finalizate invariabil cu pase greşite ale oltenilor. Aşa arată spectacolul stelar al primei scene? Nu, mulţumim!

Dor de lucrurile simple

Nu despre istoric, mărci, blazon şi titulaturi este vorba în viitorul meci CSA Steaua-Academia Rapid. Este vorba despre dorinţa unei anumite categorii a publicului de a mai scăpa de Becali, de Niculae, de Rotaru, de Negoiţă, Iftime. Este dorul după fotbalul simplu, este sentimentul identificării cu echipa favorită. Nu ritmul drăcesc al profesioniştilor caută oamenii aceia atunci când se duc la partide de fotbal din Liga a 4-a, ci ataşamentul necondiţionat al unor veterani („fosilele” lui nea Mitică) precum Daniel Pancu ori Daniel Niculae. Ori visul lui Răzvan Prodan de a călca pe urmele tatălui.

Există viaţă şi dincolo de Messi sau de Ronaldo

Utopie? Foarte posibil. Nostalgie? Desigur. Prea tare zeificat şi prea intens mediatizat, fotbalul de peste tot s-a umflat şi s-a umflat până când a ajuns un organism obez. Unul a cărui inimă s-a năclăit în grăsimea sumelor exorbitante. Dar lumea s-a săturat de fotbal fast-food. Lumea vrea aer curat, nu aer condiţionat. V-aţi gândit vreodată că frumuseţea fotbalui nu este doar aceea pe care ne-o propun extratereştrii ca Messi sau ca Ronaldo? Şi că la un moment dat oamenii sătui de perfecţiune doresc să vadă şi să susţină nişte semeni de-ai lor imperfecţi, mai lenţi, supuşi greşelii? Ce este atât de greu de înţeles?