Mister de dragul misterului

Ilie Dumitrescu a avut o idee excelentă, adevărată, de analiză TV, dar a recunoscut senin că a ucis-o de dragul reputației fotbaliștilor pe care i-ar fi criticat

“Și aici îl avem pe Rakitic care șutează puternic de la marginea careului, fără nicio speranță pentru portarul advers”. Aproape de miezul nopții, la finalul meciului Tottenham – Barcelona 2-4 jucat în octombrie 2018, Ilie Dumitrescu își făcea analiza obișnuită, explicându-le telespectatorilor golul marcat în minutul 28. 

Cu faza oprită în momentul șutului croatului de la Barcelona, analistul Digi a desenat o linie dreaptă galbenă care pleca din gheata lui Rakitic și anticipa fidel traiectoria ulterioară a balonului. Peste o secundă, Dumitrescu a șters linia de pe ecran și le-a dat comanda vocală colegilor din regie: “Dă mai departe faza!”. Iar faza s-a deblocat și a continuat, imitând ca prin magie vectorul desenat mai devreme de analistul Digi. 

Asta a fost toata analiza unui gol născut dintr-o fază dinamică, în care atacul stelar al Barcelonei reușise să lărgească spațiile dintre liniile lui Tottenham și să desfacă niște culoare pe care un analist provenit dintr-un mare-fotbalist-devenit-antrenor-cu-licențe ar fi putut să le explice minunat.

Acasă, în fotoliu, telespectatorul român a rămas cu ochii în gol. Fusese o seară în care creionul electronic al expertului Digi – poate obosit, poate plictisit – schițase doar câteva tușe discrete. În alte dăți, ecranul televizoarelor se umplea de cercuri galbene care înconjurau uneori chiar și toți jucătorii unei echipe. Ele apăreau pe cuvintele “avem aici mai mulți jucători ai echipei X”, iar peste câteva secunde dispăreau brusc la comanda “dă faza mai departe”, ca niște OZN-uri misterioase pe care le-ai văzut, dar despre care realizezi că nu știi absolut nimic. 

„Pressing de întâmpinare” în „axul central”

Sincer, golul spectaculos al lui Rakitic e mult sub oricare dintre golurile reușite de Ilie Dumitrescu împotriva Argentinei la Mondialul din 1994. Atunci, după un început greoi de turneu final, actualul expert Digi a prins ziua carierei sale, făcându-i pe analiștii de fotbal din întreaga lume să caute explicații pentru unghiurile de joc și pentru gravitația care permisese balonului să decoleze și apoi să aterizeze brusc peste bietul Islas. 

Imaginați-vă acum că mașinile grafice de la mijlocul anilor ’90 ar fi încăput pe mâna unui analist cu profilul lui Ilie Dumitrescu. Cum ar fi explicat expertul TV Ilie Dumitrescu ce a făcut Ilie Dumitrescu în cel mai frumos meci al Mondialului din America? Parcă vezi deja o linie galbenă curbă trasă din colțul terenului spre colțul lung al porții, însoțită de explicația tactică “avem aici o minge trimisă perfect peste portarul advers”. Apoi, inevitabilul “dă faza mai departe!”.

De mulți ani, numeroși oameni de fotbal importanți din România sunt căzuți în admirația analistului TV Ilie Dumitrescu. Iar “Mister”, ferchezuit, cu gesturi teatrale deprinse mimetic de la fostul său impresar Ioan Becali și rafinate pe parcurs din dorința de a acoperi lipsurile copilăriei, își face aproape seară de seară numărul care a devenit deja o rutină. 

Totul pare a se întâmpla mereu pe “axul central” – de parcă un ax poate fi și lateral – , după ce în prealabil a fost aplicat sau, după caz, dejucat un pleonasmic “pressing de întâmpinare”. Ilie Dumitrescu merge apoi mai departe și spune lucruri care de cele mai multe ori repetă ceea ce telespectatorul vede singur pe imagini. Numele pocite ale fotbaliștilor străini – Pedros, Goskoiț, Vaidănfilăr, Tucăl, Bertand, Arleboa și multe, multe altele – sunt doar detalii minore din discursul mereu prețios, dar niciodată îndestulător.

Cum arată analistul în străinătate

Probabil, mulți consideră aceste rânduri o răutate la adresa unui fotbalist remarcabil din istoria fotbalului românesc. 

Nimic mai eronat! Mai jos, veți putea vedea și singuri cum arată un adevărat analist TV. Puteți să vă alegeți favoritul dintre Gary Neville, fostul fundaș dreapta de la Manchester United, și Jamie Carragher, fundaș central  la Liverpool între 1996 și 2013. 

Aproape fiecare secundă din aparițiile lor la SkySports e intrigantă. Niciunul nu poate fi considerat o legendă a Campionatelor Mondiale – statut câștigat pe drept de Ilie Dumitrescu în 1994 – , dar fiecare dintre ei are dinamism, prospețime și o capacitate extraordinară de a explica mecanismele meseriei de fotbalist la care publicul nu are acces. 

Dacă înțelegeți cât de cât limba engleză, priviți-i pentru câteva secunde! Niciunul nu-și dă ochii peste cap, niciunul nu se schimonosește cu un aer superior, deranjat, atunci când moderatorul întreabă ceva ce pentru un fost fotbalist ar reprezenta o chestiune banală nedemnă de explicat. Carragher și Neville înțeleg perfect că în noua lor meserie nu au dreptul de a trata audiența de sus. Ei s-au reinventat și câștigă respectul fanilor lor de odinioară nu pentru cine știe ce minge salvată cândva de pe linia porții, ci pentru ce și cum spun acum în emisiunile lor. 

Ei nu mai sunt “football players”, ci “pundits”, experți de fotbal. Rolul lor nu este de a prezenta moda sau de a-și arăta talentul de desenatori video, ci acela de a transfera, de a le arăta telespectatorilor într-o formă atractivă ceea ce ei și alții au învățat pe teren. Fiind vorba de doi rivali pe gazon, prestațiile lor din direct sunt pigmentate uneori și cu momente de antagonism amical, cum ar fi cursa de viteză în blugi ținută spontan de-a latul terenului, la Brighton 

Ascultați-i cum se distrează, cum savurează momentul în timp ce microafoanele le sar din agățătoare. Și, mai ales, cum chicotesc ca doi copii. Niciunul nu se ia în serios încât să considere că ar fi ridicoli, iar publicul gustă autenticitatea. 

Cum să-ți ucizi o idee bună

E exact ceea ce îi lipsește de cele mai multe ori lui Ilie Dumitrescu, analistul numărul unu din fotbalul românesc. Înainte de ultimul Crăciun, “Mister” de la Digi a făcut o mărturisire:

“Îmi aduc aminte că am vrut să iau meciurile din Liga 1 și cele din Champions League sau Spania și să arăt cum se tratează jocul fără minge. Voiam să arăt cum abordează și tratează jocul fără minge jucătorii de pe aceleași poziții. Dar îi făceam praf pe Coman și Man dacă făceam asta! Le mai dau un mesaj din când în când. Dacă vor să-l ia, bine. Nu poți să faci pasul la o echipă importantă dacă doar joci cu mingea”. 

Practic, Ilie Dumitrescu a avut o idee excelentă, adevărată, de analiză TV, dar a recunoscut senin că ucis-o de dragul reputației fotbaliștilor pe care i-ar fi criticat. 

De ani de zile, fotbaliștii români care au jucat în străinătate vin în emisiuni și povestesc șocul tactic resimțit în primele zile la noile lor echipe. Mulți recunosc că abia atunci au realizat că habar nu aveau despre chestiuni elementare de tactică, ba chiar de poziționare a corpului. Antrenorii lor de până atunci nu îi învățaseră abecedarul fotbalului. 

În acest gol informațional e locul în care trebuie să apară analiștii TV. Condiția principală este să renunțe la atitudinea de primadonă aflată acolo pentru a fi adulată pentru orice vorbă banală rostită sau linie desenată fără noimă. 

PS – Dacă nu stăpâniți engleza sau nu găsiți nimic interesant la Neville sau Carragher, uitați-vă la Basarab Panduru. Sau ascultați analizele lui Cornel Dinu, atunci când nu vrea să fie acid de dragul acidității.