Bălgrădean și pumnul în capul gloriei

Poreclit “Pufi” pentru tendința de a lua kilograme în plus, Bălgrădean a ajuns la 32 de ani un portar binecunoscut în fotbalul românesc, însă el nu va fi niciodată o legendă

CFR Cluj – AS Roma 0-1, minutul 65: Camora pasează o minge înapoi, Mikhtarian urmărește și scapă singur cu Bălgrădean. Armeanul ajunge primul la balon și încearcă să îl “înțepe” peste Bălgrădean, portarul respinge cu umărul, dar îl cosește pe jucătorul Romei cu picioarele. Mingea rămâne în joc, în zona ciocnirii. Arbitrul Harald Lechner dă un penalty contestat vehement de clujeni și de specialiștii din fotbalul românesc. 

Young Boys – CFR 0-0, minutul 43: dintr-un șut deviat, Nsame se trezește singur cu Bălgrădean. Atacantul își potrivește corpul pentru șut și trage, mingea atinge gheata portarului, însă Bălgrădean își continuă mișcarea și îl doboară pe atacantul lui Young Boys cu picioarele. În momentul contactului, mingea era în joc, dar arbitrii au dictat ofsaid la Nsame.

Young Boys – CFR 0-1, minutul 90+3: disperați, elvețienii aruncă o minge în careu, iar Zesiger se înalță. Ieșit din poartă, Bălgrădean ajunge cu o fracțiune de secundă mai târziu, atinge mingea lovită mai întâi de elvețian, dar apoi îl lovește pe adversar cu pumnul în cap. Balonul e în joc. Zesiger intensifică impactul loviturii și se prăbușește, iar arbitrul Benoit Bastien acordă penalty, spre furia lui Bălgrădean, care este și eliminat. 

Din cele trei faze de mai sus, una nu a contat în joc, iar două s-au soldat cu penaltyuri considerate de comentatorii și de analiștii TV drept “inventate” sau “ușor acordate”.

E posibil să fie așa. 

Totuși, toate au un numitor comun: un contact evident, produs în careu între Cristi Bălgrădean și adversari, contact soldat de fiecare dată cu doborârea fotbaliștilor aflați față în față cu portarul CFR-ului. Au simulat aceștia sau au exagerat contactul? Poate. Au fost loviți de Bălgrădean în timp ce mingea era încă în joc? Indiscutabil!

În Legile Jocului, regulamentul după care se ghidează fotbalul, Legea 12 definește “faulturile și comportamentul nesportiv”. Prima condiție pentru acordarea unei lovituri libere directe, indirecte sau a unui penalty este ca “mingea să fie în joc”. 

Apoi, lovitura liberă directă și, implicit, un penalty – dacă faza se petrece în careu – se acordă dacă “un jucător comite una dintre următoarele abateri împotriva unui adversar din neglijenţă sau imprudenţă sau utilizând forţă excesivă:

• atacă adversarul
• sare la adversar
• loveşte sau încearcă să lovească adversarul cu piciorul
• împinge adversarul
• loveşte sau încearcă să lovească adversarul (inclusiv cu capul)
• atacă prin alunecare sau atacă un adversar
• pune piedică sau încearcă să pună piedică adversarului”

Revăzând fazele enumerate mai sus, putem observa că Bălgrădean îl “lovește pe adversarul” Zesiger și le “pune piedică adversarilor” Mikhtarian și Nsame. Totul – sper că nu ați uitat – când mingea e încă în joc, iar adversarul pus la pământ ar fi putut teoretic să continue faza în cazul în care care nu ar fi fost doborât cu nasul în gazon. 

E Bălgrădean neglijent sau imprudent în cele trei faze? Mulți vor spune că portarul nu avea ce să facă și că nu putea să evite contactul cu adversarul. E un raționament aparent corect.

Dar acum haideți să ne imaginăm toate cele trei faze cu un Bălgrădean având un timp de reacție mai scurt cu o fracțiune de secundă decât cel avut în realitate. Să presupunem că la fazele cu Mikhtarian și Nsame, portarul ar fi ajuns mai aproape de minge. Nu cumva ar fi fost suficient să reducă timpul și spațiul într-atât încât contactul cu adversarul să fie considerat fault în atac?! 

Acum priviți toate capturile fazei penaltyului de aseară. Într-o captură postată pe Facebook, Edi Iordănescu încearcă să demonstreze că Bălgrădean ajunge la minge mai devreme sau măcar în același timp cu Zesiger. E o postare subiectivă. Faza derulată cadru cu cadru scoate la iveală nuanțe nebănuite. 

În primul rând, uitați-vă la detenta lui Bălgrădean și la cea a lui Zesiger (foto jos) și remarcați cum elvețianul reușește să ajungă primul la minge, deși românul are brațul întins în sus. Dacă Bălgrădean ar fi reacționat mai repede și ar ajuns primul, autoritar, clar, la balon, ar fi respins mingea departe, iar contactul cu Zesiger ar fi fost fluierat ca fault în atac. 

Așa, Bălgrădean nu a făcut altceva decât să-i dea posibilitatea lui Benoit Bastien să fluiere un penalty crud, poate nedrept (deși golul CFR-ului a fost marcat dintr-o poziție de ofsaid), dar perfect acoperit de regulament. Nu vă puteți imagina încălcarea regulamentului nici acum? Atunci gândiți-vă la un fundaș care atacă mingea în careu, o lovește, dar rupe din greșeală și piciorul adversarului. Evident, e o exagerare, dar atacul prin neglijență se sancționează cu penalty!

Aseară târziu, Adrian Porumboiu a declarat la GSP Live că “e un penalty acordat foarte ușor, dar există cirmcumstanțe de penalty. Bălgrădean nu se poate compara cu Arlauskis. Stă pe călcâie și iese târziu pe minge”. E o senzație care transpiră din reluările tuturor celor trei faze de mai sus. Într-un fotbal rapid, tot mai comprimat, în care timpul de reacție al jucătorilor și, mai ales, al portarilor se antrenează acum prin metode și aparate tot mai aproape de domeniul SF, Bălgrădean pare un goalkeeper desprins din filmele alb-negru ale anilor ’20-’30, când niște băieți cu băști se aruncau cavalerește cu capul în bocancii adversarilor, dintr-un instinct dat doar de talent. 

E exact impresia pe care a avut-o un specialist din fotbalul românesc care a lucrat cu Bălgrădean și cu Silviu Lung junior. Într-un dialog cu un reporter al Gazetei, acesta a mărturisit că “Lung nu are nici pe departe un talent fenomenal de portar, dar muncește incredibil. Din România, un portar cu adevărat talentat e Bălgrădean, dar el nu muncea nici măcar pe aproape cât muncea Lung”. 

Poreclit “Pufi” pentru tendința de a lua kilograme în plus, Bălgrădean a ajuns la 32 de ani un portar binecunoscut în fotbalul românesc, însă el nu va fi niciodată o legendă. Pentru cei care se întreabă de ce, un răspuns poate fi găsit și în plecările sale gratis de la Dinamo, CSU Craiova și FCSB. 

Dus în spate de talentul său recunoscut de specialiști, portarul lui CFR a fost mereu în contratimp cu gloria. Când s-a apropiat de ea suficient, a pus-o în cap din neglijență sau imprudență.