Costin Ștucan

Ziarist 360°. Talentat, vigilent, suspicios, insistent, polivalent. Investigații, opinii, video content

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Costin Ștucan
Balaj și telefonul anti-antidoping

– Moderator: Când făceai ozonoterapia simțeai vreun efect? Am vorbit cu fotbaliști de la FCSB care spuneau că nu simțeau nimic după insuflații.  – Paul Pîrvulescu: Eu când am făcut, într-adevăr, a doua zi după ce făceam mă simțeam prost, […]

...

Reghe, stafia din buzunarul lui Becali

Îmbrăcat tot în negru, cu părul din barbă albit în anii trecuți de la perioada sa de glorie, Laurențiu Reghecampf a intrat în studioul TV cu un respect căutat, salutând pe toată lumea. S-a așezat pe scaun, și-a aranjat mâneca […]

...

Semne de prăbușire a imperiului CFR

Semnele erau acolo după pandemie.  Cu FCSB, CFR n-a avut ritm nici luciditate, dar campioana ultimelor două sezoane și-a luat punctele cu ajutorul unei devieri norocoase a lui Ovidiu Popescu. La final, pe bună dreptate, Dan Petrescu și-a atacat jucătorii.  […]

...

30 de ani exorcizați

Când la mijloc sunt 30 de ani din viața ta, cu ce să începi? Cu Jurgen Klopp pufnind în plâns și ieșind din direct de la SkySports în timp ce era lăudat de omul de fier Graeme Souness? Sau cu […]

...

Taci, Paul, taci! Sistemul te vrea mut

De trei ori campion în Liga 1, Paul Pîrvulescu a fost suspendat provizoriu de Agenția Națională Antidoping (ANAD) după ce a recunoscut, în direct, la GSP Live că s-a dopat prin autohemoterapie, una dintre metodele de ozonoterapie interzise.  Cazul său […]

...

Lucescu, idolul meu cu două fețe

Pentru marile performanțe din fotbalul românesc există Lucescu, pentru eșecurile lui Lucescu există mereu alții 

Permalink to Lucescu, idolul meu cu două fețe
vineri, 15 mai 2020, 12:58

În ultimele trei dimineți, am deschis Gazeta cu nerăbdare, cu o cană de cafea la îndemână, așteptând să citesc noi mărturii ale lui Mircea Lucescu despre rivalitatea Steaua – Dinamo din anii ’80. 

De 30 de ani, fostul antrenor al lui Dinamo iese în public odată la câțiva ani pentru “a pune lucrurile la punct”. Apoi, îi răspund steliștii, în special vocalii Tudorel Stoica, Pițurcă sau Boloni, care vor și ei să pună lucrurile la punct. Probabil, asta va urma și de data asta, iar rivalitatea se va aprinde din nou, chiar dacă protagoniștii ei sunt acum pensionari sau aproape de vârsta de pensionare. Unii, din păcate, nici nu mai sunt. 

Din start, vă anunț că rândurile următoare pot fi subiective. Am crescut cu această rivalitate viscerală în familie unde, deși tatăl meu și frații lui erau rapidiști, fiii lor s-au împărțit între cele două mari rivale ministeriale. 

Eu am crescut iubind Dinamo și divinizându-l pe Mircea Lucescu atât de mult încât, după 1990, urmăream febril și sufeream pentru rezultatele echipelor lui din Italia. 

Și trezit la 3 dimineața, vă pot povesti cum, împreună cu mama mea, așteptam să luăm rația de ulei și zahăr la o coadă la care cineva asculta la un tranzistor cum Dinamo pierdea cu 17 Nentori Tirana. Am suferit atunci ca un câine bătut. Steaua era proaspăta campioană a Europei, altă suferință, iar vărul meu mai mare – umflat tot în pene – râdea cu poftă despre bătaia luată de “proștii tăi” de la “albanezii desculți”. 

Vă pot povesti câte ironii am îndurat de la steliști într-o tabăra de la finalul clasei a șasea, când Hagi i-a dat gol lui Stelea “de la mijlocul terenului” într-o finală de Cupă. Ce spaimă am tras când vocea șanțului susținea că dinamoviștii vor fi toți suspendați pentru că Andone “își dăduse chiloții jos în fața lui Ceaușescu” și cât am urlat de bucurie în casă, cu un aspirator în mână, în timp ce ascultam la radio cum Dinamo dă gol după gol și bate cu 3-0 în Ghencea. 

Probabil că unii mai tineri nu vor crede, dar până și sponsorii echipelor erau motiv de ură. “Ei” aveau Ford, o firmă americană strălucitoare, “noi” aveam Saniplast, o companie italiană despre care “ei” știau sigur că produce capace de WC-uri. 

Toată copilăria am crezut că Dinamo era victima familiei Ceaușescu și că Lucescu era un Făt-Frumos care urma să elibereze clubul de această tiranie. Și eram convins că, dacă nu venea Revoluția, Dinamo construit de Lucescu urma să depășească performanțele Stelei în Europa. 

Peste câțiva ani am intrat în presă, iar primul șoc a fost prăbușirea miturilor din copilărie. 

Treptat, din discuțiile cu oameni la care mă uitam cu admirație sau cu invidie de suporter înainte de 1989, din desele documentări pentru diferite articole, am descoperit că Dinamo nu a fost nicidecum o victimă, așa cum încearcă Lucescu să ne spună de trei zile încoace. 

Și nu era în niciun caz clubul Miliției. Niciodată. 

Asta e prima aberație spusă de Lucescu.

Dinamo, condus de Securitate

Un club înființat de Securitate, apoi condus de un torționar securist în anii ’60, când Lucescu intra în fotbal, un club în care Lucescu a fost ajutat în anii’ 80 de Constantin Anghelache și Vasile Anghel, doi ofițeri de la DIE, brațul extern al Securității, un club care-și plătea jucătorii din fondurile Securității – lucru recunoscut până și de Lupescu – , ei bine, acest club nu avea cum să fie clubul Miliției. 

Iar Securitatea nu putea în niciun caz să fie victima familiei Ceaușescu. Dacă nu credeți, uitați-vă cum au sfârșit cei doi soți Ceaușescu și unde au ajuns mulți ofițeri ai Securității după programata răsturnare de regim petrecută în decembrie 1989. 

Adevărul este că Dinamo și Steaua s-au luptat în acei ani pe viață și pe moarte, cu diferite arme murdare, dar cu eficiență sensibil egală. Dinamo șantaja jucătorii cu dosarele rudelor și își făcuse propria Cooperativă, în timp ce Steaua șantaja jucătorii cu stagiul militar și se baza și ea pe o Cooperativă. 

Sunt multe mărturii care susțin că, în lipsa unui obiect de șantaj, cele două cluburi treceau la o armă mai plăcută de adversari: gențile cu bani. 

Diferența dintre cele două rivale – așa cum o înțeleg eu după sute de discuții cu personajele vremii – e că Steaua a reușit la mijlocul anilor ’80 să construiască o echipă solidă exact în fereastra de timp în care Dinamo schimba generația care a eliminat Hamburg, în 1983. Apoi, spre finalul deceniului, când Steaua a început reconstrucția a venit momentul ca Dinamo să revină și să domine fotbalul românesc. 

Artizantul acelei echipei puternice a lui Dinamo vede, însă, diferența asta într-o lumină paranoidă. Îl acuză pe Valentin Ceaușescu, fiul dictatorului, că proteja excesiv Steaua și că îi intimida pe jucătorii adverși pe tunel, înainte de meciuri, doar apărând și dând politicos mâna cu ei. 

În schimb, idolul copilăriei mele nu povestește nimic despre intrările lui în vestiarele adverse, unde uneori dicta scorul final și chiar câte goluri trebuiau să înscrie anumiți dinamoviști. Sunt povești reale, unele au fost spuse chiar în direct de antrenori sau de jucători.  

Nu credeți?

Blatul cu Bacău și ironia lui Lucescu

Uitați un exemplu de blat povestit chiar de unul dintre copiii lui Lucescu, Claudiu Vaișcovici:

“Am jucat cu Bacău, era considerată una dintre echipele noastre, și trebuia să facem 0-0. Dar jucătorii lor, știind scorul de dinainte, au băut whisky în noaptea de dinaintea meciului, iar a doua zi noi – care stătusem în cantonament – a trebuit să ratăm. Și am ratat! Scăpam și dădeam avioane peste poartă. La pauza meciului, nea Mircea Lucescu s-a luat de noi, lumea începuse în tribună să vorbească.

M-am enervat și am spus în vestiar «Ei lasă, în a doua repriză dau gol!». Și Varga, fundaș dreapta, a spus același lucru după mine.

A doua repriză, am primit o singură pasă! Și aia de la Varga. Și s-a terminat 0-0. După meci, a venit Lucescu la mine și spune «Ă, ziceai că dai gol…Ai văzut, mă, că n-ai putut?»  Îmi râdea în nas”. 

URMĂREȘTE MĂRTURIA LUI VAIȘCOVICI DE LA MINUTUL 11:26

Ce spuneți despre asta, domnule Lucescu? Dar despre povestea lui Ioan Sdrobiș, antrenor la Oțelul la meciul terminat 3-3, în care Cămătaru trebuia să dea trei goluri?

Vasile Ianul (n.red. – președintele lui Dinamo) și cu el (n.red. – Lucescu) au zis să facem 3-3, să dea Cami trei goluri (n.red. – Rodion Cămătaru). Am zis: «Bun!». Știam că dacă vin cu presiune, nu aveam nicio șansă. Șerban Necșulescu, arbitrul, ne-a și spus: «Dacă nu faceți 3-3, vă bat cu 2-0 și v-am retrogradat!» Dacă trăiește, întrebați-l! Nouă ne trebuia victoria, dar ei au zis că nu putem să batem noi. 

Am intrat înapoi în vestiar, s-a întârziat meciul zece minute. Am zis: «Bă băieți, ce facem?» Parcă îl văd și acum pe Viorel Anghelinei: «Hai, bre nea Nelu, să facem așa!». Îi spun directorului nostru să le spună că facem blat. Și vine Mircea (n.red. – Lucescu) în vestiar la noi, cu vreo trei jucători de la ei, și începe: «Dă Cămătaru în minutul 1, dă ăla în minutul 10…». 

Fabrica de Ghete numită Divizia A

Lucescu spune că Ghetele de Aur au fost luate pe bune. Aceasta este un alt neadevăr grosolan, dar spus parțial. Nu doar Lucescu și Dinamo fabricau golgeteri. Steaua a încercat și ea să-l facă Gheată de Aur pe Pițurcă, iar Sportul a avut și ea ambiții cu Hagi. 

Finalul sezonului 1985-1986 stă mărturie. Înainte de ultima etapă, Hagi și Pițurcă aveau câte 25 de goluri. Au urmat două meciuri halucinante: Universitatea Craiova – Steaua 5-4, un joc făcut cadou de campioana Europei în schimbul cât mai multor goluri date de Pițurcă, și Sportul – FC Olt 7-5, în care Hagi a dat șase goluri, iar cronicarul meciului scria că “toată lumea de pe teren a jucat pentru Hagi”. 

Să nu fiți șocați! 

În anii ’80, pe vremea când o iubeam pe Dinamo și mă uitam ca la un zeu la Lucescu, și eu credeam că rezultatele astea erau doar rodul unui fotbal extrem de spectaculos. 

Parțial, era adevărat. Fotbalul era bun, iar rezultatele s-au văzut în Europa: Cupa Campionilor din 1986, finala din 1989 și alte semifinale. 

Culisele, însă, erau îngrozitoare. 

Lucescu vine acum și ne povestește doar culisele din spatele performanțelor Stelei, și pe acelea doar parțial. Apropo de asta. Ușor, ușor, printre rânduri, se simte din interviu cum Lucescu vrea măcar o toartă din cupa urecheată câștigată de Steaua la Sevilla în 1986, acolo unde – puțini știu – a și fost în vestiar, la final, alături de Anghelache.

În Lucescu se consumă o uriașă contradicție. 

El are merite la victoria Stelei, dar tot el spune că a fost obținută cu echipe mici precum Honved sau Kuusysi Lahti. 

El era o victimă a sistemului, dar tot el era prieten cu Valentin și poza cu Nicu Ceaușescu la revelioane. 

El spune că povestea ungurului Dezso Solti – maghiarul care aranja cu arbitrii meciuri europene pentru Inter și Juventus în anii 60 și 70 – e o exagerare, dar în același timp susține că Luciano Moggi – pupilul lui Solti – i-a retrogradat Brescia cu arbitrii pentru a o salva pe Napoli. 

Pentru marile performanțe din fotbalul românesc există Lucescu, pentru eșecurile lui Lucescu există mereu alții. 

E concluzie tristă trasă de fost fan dinamovist care l-a iubit necondiționat pe Lucescu în copilărie.

 

Comentarii (56)Adaugă comentariu

vasco (7 comentarii)  •  18 mai 2020, 8:26

Articol fain,curajos,intr-o lume in care lucescu si prietenii lui mai au,inca,multa influenta... Pentru "fanii"dinamovisti: cat de lobotomizat sa fii sa tii,pe vremea aceea,cu echipa politiei politice? Si sa vii sa te mai si lauzi cu asta! Acelasi tip de "om" l-a votat mai apoi,pe basescu...

Dan Ștefan (2 comentarii)  •  20 mai 2020, 14:23

Suntem cam de aceeași vârstă, eu însă, când eram puști-perioada 1983-1990 eram suporterul uneia dintre victimele *** celor două. Editorialul e unul bun, însă mizeriile cluburilor militar- comuniste nu purtau neapărat marca antrenorilor. Nici Jenei și nici Lucescu nu decideau în locul lui Valentin și Postelnicu ori Vasile Anghel. Da, Valentin fura ca-n codru pentru steaua 1987-1989. Mizeriile lui dimano , reale și ele, sunt mai vechi, datează dinainte de 1980-crearea cooperativei etc. Ca suporter oltean , niciodată nu aș putea lua partea câinilor, însă după plecarea lui Boloni, fără valentin steaua nu ar mai fi putut ține pasul. Iar Luce ar dreptate când spune că Vejle, Honved și Kuusisi erau sub Fiorentina Bordeaux și Kaiserslautern. Și sub Hamburg sau Minsk, aș adăuga eu. Merg mai departe: Anderlecht și Barcelona timpului nu erau mari echipe, precum Liverpool Everton sau Bayern Munchen, Leeds United ori Internazionale. Echipa ceaușeștilor nu a învins vreodată echipe engleze, germane sau italiene de primele 4 patru poziții în clasament. Nu a învins măcar, nu mai spun că nu a eliminat. Așa că așa-zisa lor mare echipă e mai degrabă un mit al unei prese prea obediente clubului ceaușist. Era o echipă românească foarte bună și atât-nu era la nivelul Craiovei Maxima și nici la nivelul lui Dinamo 84. Creat de Nicolae (Nicușor ) Dumitru, nu de cornel dinu , cum se laudă acesta din urmă. Și cred că dezvăluirile aceluia sunt elucubrații.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Dan Ștefan (2 comentarii)  •  20 mai 2020, 21:51

post-scriptum la cele zise mai devreme: Ettori, Domenech, Briegel, Passarella, Amoros-Genghini, Giresse, Antognoni, Brehme,- Bertoni, Graziani. Antrenor Aime Jacquet. Rezerve: Giovanni Galli, Bellone, Bongartz, Geye, Girard, Danielle Massaro, Bernard Lacombe, Memering. O echipă formată din învinșii Maximei, toți titularii fiind CAMPIONI MONDIALI sau EUROPENI. Antrenorul, așijderea. Prin contrast, victimele clubului ceaușist nu numără decât un singur campion European, Bernd Schuster, în rest doar finaliști de european sau semifinaliști de mondial. Câinii îi au, din aceste categorii pe Kalz, Magath, Ivano Bordon, Colovatti, Altobelli. Deci, indiscutabil: 1 Craiova Maxima, 2 Dinamo 83-83, 3.ceaușiștii

Catalin V (2 comentarii)  •  24 mai 2020, 14:51

Costine, ai trecut de la extrema adoratiei pt Dinamo si Lucescu la ura pt ei! Daca sursa ta e Sdrobis, m-am lamurit. Si Lucescu nici macar nu se multumea sa comande cate goluri da Camataru, spunea si cand si cum, gen minutul 2 cu capul, minutul 14 cu stangul samd . Trebuie sa fi sarit de pe fix sa crezi asa ceva !! Banuiesc ca a intrat si in vestiarul Italiei in 1983 cand ei erau campioni mondiali si noi i-am batut cu 1-0. Probabil a intrat si in vestiar la Marseille, Spurs si Bremen cand a castigat Cupa UEFA cu Sahtior. Si probabil si peste Del Bosque cand antrena Galata si au batut Realul in Supercupa Europei. Si ca ultim argument, in primul sezon la Dinamo ca antrenor in 1985-86 am pierdut 8 meciuri in campionat si am terminat pe 4, urmatorul sezon am pierdut 7 si am terminat la 15 pct de Steaua cand se dadeau 2 pct la victorie ! Eram tartori ce sa mai, i-am terorizat pe toti de am pierdut juma din deplasari ! Poate le-a ordonat tot Lucescu sa ne bata, mai stii ?

Becman99 (1 comentarii)  •  25 mai 2020, 8:48

Articolul prezintă o idee corectă, chiar dacă cu cîteva ingrediente exagerate. Însă mă întreb dacă se întîlnește autorul articolului cu Lucescu Mircea are să-și susțină ideea? Eu sînt sigur că nu, va adopta tactica criticată în articol și se va scuza că l-a obligat gazeta, că era stresat,că alte vrăjeli. P.S. un lucru pe care lumea l-a uitat și care m-a deranjat a fost atitudinea lui Lucescu la accidentul cu tramvaiul. A dat vina pe vatman, nu că el la volanul mașinii nu s-a asigurat. Să-i facă omului probleme la muncă. La valoarea lui Lucescu, dacă era domn, și dacă era vinovat vatmanul putea să-și ia vina asupra lui. Îi cumpăra tramvaiul cu călători cu tot.

mateo (2 comentarii)  •  28 iulie 2020, 16:32

Te rog nu-i mai cita pe Sdrobis si Sorin Raducanu, ca eu nici sa stau fata in fata cu ei n-as putea (se stie ce miros emana dupa ce consuma) Cat despre Vaiscovici, probabil s-a inteles gresit ce a vrut sa zica. Cert e ca era vorba de un meci in care Dinamo NU a dat gol. In prkvinta neincrederii pentru golirile lui Mateut, Camataru, Hagi sau Piturca, de ce nu iti pui aceeasi intrebare ai in campionatele de azi in care Red Bull Salzburg sau Celtic etc marcheaza cate 100 de goluri pe sezon? Au fost Ghete de Aur corecte,fie si doar pentru ca nu au dat goluri din penalty cum dau Immobile sau Ronaldo azi 25. Sigur ca nu era nivelul campionatului nostru ca al Spaniei sau Angliei sa fie capabili sa mearga acol sa dea tot atatea, dar la fel cum Dabbur si Patson Daka dau in Austria, asa ofensive erau si echipele antrenate de Lucescu din Romania. Eu te cred ca ai fost suporter al lui Dinamo in copilarie. Dar te-au spalat aia pe creier sa crezi ca performantele Stelei au fost mai mari decat ale Craiovei sau a lui Dinamo. E un fenomen pe care masele majoritare il propaga asupra minoritarilor care se lasa,pe sleau, prostiti. Niciodata nu trebuia sa simti rusine ca a pierdut Dinamo cu 17 Nentori. Albanezii nu erau de colea in anii '80, o bateau pana si pe Steaua Rosie Belgrad. In schimb Vejle, ungurii aia care au castigat campionatul pentru prima data si Kuusisy Lahti erau mult sub 17 Nentori kn Europa. Mult. Iar pe Barcelona nu au batut-o. A fost un 0-0 amarat si chinuit cu o echipa care nu avea nimic in comun cu Barcelona de azi. O echipa doar cu spanioli, fara brazilienii Romario, Ronaldo, Rivaldo sau Ronaldinho care au facut-o apoi faimoasa. Hai sa zic ca dupa venirea lui Hagi intr-adevar s-au castigat niste meciuri europene cu echipe bune: Dynamo Kiev, Sparta Praga, Spartak Moscova. In schimb, in aceeasi perioada Dinamo batea pe Hamburg, Dinamo Minsk, Internazionale Milano, Partizan Belgrad, Sporting Lisabona. Craiova nu mai spun, au avut adversari peste Steaua. Ai lor sunt suparati ca nu l-a folosit Lucescu pe Belodedici in locul lui Stefanescu la meciul cu Irlanda in 1985, de parca Lucescu avea sa srie ca peste 1 an Belodedici va deveni campion de Cupa Marbella. A venit Ienei dupa aia la nationala cu stelistii lui si ce a facut? A pierdut calificarea la Euro 1988. Din cei care au facut performante in Italia 1990 si SUA 1994 cati au fost promovati de Lucescu?? Numaram: Hagi, Rednic, Andone, Klein, Mateut, Sabau, Lupu, Raducioiu, Lupescu, Mihali, Selymes, Dorinel Munteanu. Virbeste cu ei si vezi ce spun despre cum au fost crescuti si antrenati de Lucescu. Toti vorbesc la superlativ. Inclusiv Hagi, un stelist. Se incearca aceasta rusinare a suporterilor lui Dinamo si in zilele noastre, de multe ori sotii Reghecampf facand referire la"victoriile" cu Chelsea si Lazio. Nu, alea nu au fost victorii. S-a mancat bataie, ca de aia sunt 2 tururi. De fapt, Steaua are doar 8 mari victorii cu echipe de campionate Top 5 sau de Liga Campionilor dupa anii 2000: Southampton, Besiktas, Valencia, Lens, Betis, Dynamo Kiev, Galatasaray, Ajax. Dinamo are 5. Si mai frumoase: Sahtior Donesk, Everton (5-1!!), Besiktas, Bayer Leverkusen, CSKA Moscova (detinatoarea Cupei UEFA atunci). Si atunci?? De ce aceasta MARE diferenta ca Steaua a jucat mult mai bine in Europa?? Cica Dinamo ar fi fost umilita de cateva ori. Pai hai sa vedem . Au fost eliminati de echipe mediocre precum Grasshoppers, Elfsborg din Suedia, NEC Neijmegen din Olanda sau Vorskla Poltava din Ucraina, intr-o perioada cand Ucraina avea fotbal. Ok, de acord, dar nu sunt totusi umilinte. In cazul asta tot umilinte sunt si eliminarile Stelei cu St Gallen, Seriff Tiraspol (cand a intrat Becali la pauza si l-a dat pe Bergodi afara), cu Rio Ave si Aalborg (cand au termjnat pe 3), cu Zurich, infrangerea cu Lugano, cu Guimaraes, 0-5 cu Haifa. Cam tot pe acolo. In rest, au fost victorii uzuale si pt Steaua si pt Dinamo, cu adversari obisnuiti.

Comentează