Costin Ștucan

Ziarist 360°. Talentat, vigilent, suspicios, insistent, polivalent. Investigații, opinii, video content

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Costin Ștucan
Dispariția domnului Bușcă

Un bărbat de 56 de ani cu numele de Florian Walter a murit în urma unui atac cerebral. Suferința riscă să devină banală. În jurul nostru, sute de români mor zilnic din cauza unor boli care acum 30 de ani […]

...

Liga Campionilor, wrestling regizat sau minune autentică?

Exploziile de adrenalină de marți și miercuri seară au trecut, acum organismul se reface. În ritmul în care Champions League a oferit răsturnări de situație spectaculoase în faza eliminatorie din acest sezon, în curând la doctori se vor prezenta fani […]

...

Tornada născută din durere

Sunt o mulțime de momente memorabile rămase din meciul ca o tornadă făcut de Liverpool marți seară. Multe sunt deja virale pe rețelele de socializare.  Printre ele – mult mai puțin încărcat emoțional decât acel You’ll Never Walk Alone cântat […]

...

Rotaru: finanțator tip Becali de nouă generație, modificat genetic

“Dacă dumneavoastră nu aveați drepturile TV, nu discutați acum cu mine”. La miezul nopții de duminică spre luni, după o nouă înfrângere greu de explicat în fața FCSB, Mihai Rotaru – finanțatorul misterios de la Craiova – certa televiziunile că […]

...

Apel la decență. Nu râdeți de Victoraș Iacob!

Dragi colegi de breaslă, drag public, Nu e nimic amuzant în știrea că Victoraș Iacob a anunțat în direct la Radio Sport 1 preluarea iminentă a postului de “antrenor-manager” la FC Barcelona. Și, cu riscul de a părea ipocrit, nu […]

...

Tornada născută din durere

Liverpool e din nou o fiară înfometată. Deși au milioane în conturi, băieții de pe teren sunt la fel de lacomi ca fanii, iar Klopp i-a făcut să simtă legătura, să înțeleagă ADN-ul clubului

Permalink to Tornada născută din durere
miercuri, 8 mai 2019, 2:03

Sunt o mulțime de momente memorabile rămase din meciul ca o tornadă făcut de Liverpool marți seară. Multe sunt deja virale pe rețelele de socializare. 

Printre ele – mult mai puțin încărcat emoțional decât acel You’ll Never Walk Alone cântat la final de jucători și de antrenori, mulți cu lacrimi în ochi, în fața magneticei peluze The Kop – se află această poză. 

Messi, scăpat pe un culoar direct spre poartă, este încolțit de cinci bărbați în roșu. Era deja 3-0, minutul 66, și orice gol al Barcelonei ar fi împins-o pe Liverpool într-o misiune dincolo de limita posibilului. 

Poza vine dintr-un registru celebru. La Mondialul din 1986, tatăl fotbalistic al lui Messi, Maradona, era fotografiat în fața a șase jucători belgieni care așteptau neliniștiți, ca niște miei într-un țarc, un nou truc imprevizibil. Imaginea e simbolul acelui Mondial, al spaimei pe care argentinianul a băgat-o în adversarii întâlniți. 

Imaginea de marți seară arată altceva. Cel mai bun fotbalist din lume și, potrivit multora, cel mai bun din istorie e hăituit, așa cum doar lupii știu să hăituiască, iar Matip îl atacă. Van Dijk gândește deja mutarea viitoare și îi face semn lui Alexander Arnold să închidă spațiul din spatele germanului. 

Până la urmă, din fază au ieșit un fault, un galben pentru Matip și o lovitură similară celei din meciul tur, irosită de data asta de Messi. 

Poza e, însă, mult mai importantă. 

E descrierea perfectă a modului în care a învins-o Liverpool pe Barcelona după ce a hăituit-o – fără succes din cauza lipsei de noroc – și pe Camp Nou, săptămâna trecută. 

Bătută cu 3-0, ironizată și eliminată deja din Ligă de cei mai mulți dintre specialiști, o echipă lipsită de Messi și de Suarez ai ei –  adică Salah și Firmino – a alergat, a închis spații, a căutat slăbiciunile adversarei și a atacat fără oprire. Chiar dacă golul din start putea fi anulat de Barcelona în perioada de dominare de la mijlocul primei reprize, Liverpool și fanii ei au simțit tot timpul că accesul în finală va fi vămuit la sânge. 

Pentru că, în ciuda aparențelor, Barcelona a pierdut acasă suficient sânge încât nările prădătorilor lui Klopp să-l adulmece. Să-i simtă gustul metalic. Ocaziile de miercurea trecută, ratate de Mane, Milner și Salah, au însemnat răni în carnea Barcelonei, iar țesutul nu s-a lipit în cele șase zile scurse.

Ok, vor spune mulți, dar sunt destule echipe care au în rândurile lor prădători mai feroce decât băieții de la Liverpool. 

E perfect adevărat. 

Explicația se află în ADN-ul clubului. O echipă născută dintr-o clasă muncitorească de docheri, Liverpool a suferit mult la jumătatea secolului trecut în liga secundă, o durere din care s-a născut o frustrare lacomă. 

În timpul lui Bill Shankly și Bob Paisley – managerii legendari cântați în obsesivul “Allez, allez, allez” pe care l-ați auzit cu siguranță marți în boxele televizorului – , Liverpool și-a potolit foamea, ajungând la începutul anilor ’80 cea mai bună echipă din lume. Dalglish a câștigat apoi trofee pentru că Liverpool prinsese gustul, iar adversarii îi luaseră, visceral, frica. 

Dar a apărut autosuficiența, iar clubul a rămas în urmă în anii ’90. Houllier și Benitez i-au readus mândria europeană, însă foamea de titlu a devenit disperată. 

În această nouă perioadă de frustrare a apărut Klopp, neamțul care umblă întâi în rotițele minților și ale sufletelor jucătorilor și fanilor și abia apoi face planuri tactice. Foamea disperată din club a fost canalizată din nou în energie pură. 

Așa s-a întâmplat în 1977, cu Saint Etienne, la fel a fost pe 25 mai 2005, la finala de la Istanbul. Stăteam la pauză în tribuna de pe Ataturk privind în gol și, din gol, în ecranul telefonului. Era 3-0 pentru Milan, deși Liverpool nu jucase atât de rău. Prietenii din țară îmi trimiteau mesaje ironice: 

“Sunteți rușinea Europei!”, “Te-ai dus degeaba până acolo!”. 

Cu siguranță, mesageriile tuturor celor 40.000 de fani veniți la Istanbul erau pline de SMS-uri similare. 

Și atunci s-a auzit “You’ll Never Walk Alone”. Întâi ca un strigăt de durere, de disperare, de foame. Apoi, cu cât energia pătrundea în alți și alți zombi cu ochii goi, au apărut îndârjirea, revolta, furia. Tornada de energie prindea formă și urma să-și lase coada lacomă pe gazon. 

Era nevoie de un gol rapid. A venit. 

Într-un sfert de oră din a doua repriză, acoperișul solid al rezultatului lui AC Milan a fost smuls și risipit violent în aerul electric al Bosforului. 

Veteranii care au fost acolo în acea seară de mai 2005 înțeleg perfect ce s-a întâmplat marți pe Anfield Road.

Liverpool e din nou o fiară înfometată. Deși au milioane în conturi, băieții de pe teren sunt la fel de lacomi ca fanii, iar Klopp i-a făcut să simtă legătura, să înțeleagă codul din ADN-ul clubului. În astfel de momente, aerul începe din nou să se învârtă amenințător. 

Acum un an, la Kiev, energia s-a descărcat prematur prin brațele nefericitului Karius. 

Dar, pe 1 iunie 2019, la Madrid, adversara lui Liverpool va simți din plin forța strânsă în ochiul furtunii. A mai trecut un an, s-a adunat și mai multă suferință, iar oricine va vrea să facă față tornadei va trebui să fie suficient de curajos încât să iasă în față și să o înfrunte.  

Comentarii (27)Adaugă comentariu

pawn (27 comentarii)  •  8 mai 2019, 14:45

he, he, articol patimas (si scris bine) al unui fan liverpool. doar o mica observatie: poza cu maradona e de la c.m. din spania 1982. mai mult ca sigur si dl. stucan stie asta dar probabil a facut-o sa-i iasa efectul stilistic. evident ca e in spiritul articolului (putea fi si din 1986, cand maradona iarasi a dat peste belgia. poate doar cu mentiunea ca atunci belgienii au fost mancati inainte sa apuce sa se mai sperie)

Laurentiu (1 comentarii)  •  8 mai 2019, 14:57

Costine draga, e fortata comparatia cu finala din 2005. Atunci Liverpool a dat niste goluri norocoase (unul dintr-o deviere intamplatoare, altul din penalty), iar dupa 3-3 Liverpool pur si simplu nu a mai existat. Mai mult, la 3-3 Milan a ratat vreo 4-5 ocazii rarisime. In acea seara Liverpool a castigat DOAR datorita norocului... diferenta de valoare era mare in favoarea Milanului.

JFM (10 comentarii)  •  8 mai 2019, 14:59

O victorie magica dar un articol slabut.

spinoza (8 comentarii)  •  8 mai 2019, 15:04

N-o vad bine pe Liverpool in finala, indiferent cine va fi adversarul(vedem astazi)!

ciuche (2 comentarii)  •  8 mai 2019, 15:07

Din pacate sunt fan al Barcelonei de cand joca Messi.Inainte de Messi daca m-ai fi intrebat ce echipa din fotbalul mare imi place ti-asi fi spus Liverpool,dar asta numai pentru ,,YNWA,, pentru ca 30 de ani (exceptand Istanbulul)au fost ca si inexistenti.Dupa meciul de aseara toata lumea se amuza pe seama lui Messi,dar cu certitudine argentinianul nu avea ce sa faca singur,pentru ca fotbalul se joaca in 11 contra 11 nu 11 contra 1.Ieri pe teren a fost o singura echipa.Iar la margine un singur antrenor,restul pareau la filaj in gara.Abia astept finala(sper cu Ajax)pentru ca sunt doua echipe care parca au mancat jeratic si cred ca iese foc mare.

Romulus65 (2 comentarii)  •  8 mai 2019, 15:20

Gata cu laudele! Liverpool a meritat sa se califice in finala dar meciul l-a pierdut Barcelona care a jucat execrabil.

pasz (1 comentarii)  •  8 mai 2019, 15:22

Bravo, dl Stucan, foarte bun articol! O analiza venita din suflet, care te face sa intelegi, de ce fotbalul e cel mai iubit sport de pe planeta. O mica completare, legata de "durere": Hillsborough...

Marius (1 comentarii)  •  8 mai 2019, 15:26

Exagerati , dupa parerea mea, pt ca nu luati in considerare norocul sau intamplarea .Asa cum cu o saptamana in urma barca invingea la zero cu noroc desi Liverpool dominase si ratase incredibil, aseara a fost randul englezilor sa aiba noroc:toate golurile au fost date in urma unor greseli de neimaginat ale catalanilor iar messi rata cu seninatate.Asa e fotbalul,stiu dar putina luciditate in aprecieri s-ar impune

enigmaticul (1 comentarii)  •  8 mai 2019, 15:31

Ce tot îi trageti atât cu ”tornadă născuta din durere” sau alte exagerări? Ce mare *** are realizat această echipă pe plan european? A fost doar o zi proastă a Barcelonei și nicidecum că au jucat extraordinar cei de la Liverpool. Oricum, nu vor lua nici campionatul și nici Liga.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Dan barbu (1 comentarii)  •  8 mai 2019, 15:31

Finala din 2005 a fost doar noroc pur; in 2007 s-a vazut care e diferenta de valoare

You will walk alone (2 comentarii)  •  8 mai 2019, 15:40

Liverpool a jucat cu o frenezie rara, mentinand acelasi sufocant ritm pe toata durata meciului. Sunt convins ca nici macar un gol catalan, nu le-ar fi oprit cormoranilor zborul spre finala, recentul 6-1 al Barcelonei a deschis noi orizonturi sportive. Dupa acea incredibila finala din 2005, Traore marturisea ca rasetele si ironia care proveneau din vestiarul milanez la pauza le-a alimentat dorinta “remuntadei”, aseara mi s-a parut confirmarea unei filosofii de joc pe care Liverpool o promoveaza in era Klopp. Istoria recenta a fotbalului, ne demonstreaza ca nu poti triumfa in Champions bazandu-te pe un continuu obstructionism, finala Ajax (Tottenham)- Liverpool va fi intotdeauna mai atractiva decat tandemul Simeone- Atletico, Inter- Mourinho sau Chelsea- Di Matteo. Corecta remarca lui Pawn, Maradona nu avea banderola de capitan la Espana’82, in plus, decarul belgian, Coeck a murit in accident de masina in toamna lui ’85. Cum ar fi fost frumos in legendara peluza Kop, un maramuresean cu un clop, fan Klopp?

You will walk alone (2 comentarii)  •  8 mai 2019, 15:42

Liverpool a jucat cu o frenezie rara, mentinand acelasi sufocant ritm pe toata durata meciului. Sunt convins ca nici macar un gol catalan, nu le-ar fi oprit cormoranilor zborul spre finala, recentul 6-1 al Barcelonei a deschis noi orizonturi sportive. Dupa acea incredibila finala din 2005, Traore marturisea ca rasetele si ironia care proveneau din vestiarul milanez la pauza le-a alimentat dorinta “remuntadei”, aseara mi s-a parut confirmarea unei filosofii de joc pe care Liverpool o promoveaza in era Klopp. Istoria recenta a fotbalului, ne demonstreaza ca nu poti triumfa in Champions bazandu-te pe un continuu obstructionism, finala Ajax (Tottenham)- Liverpool va fi intotdeauna mai atractiva decat tandemul Simeone- Atletico, Inter- Mourinho sau Chelsea- Di Matteo. Corecta remarca lui Pawn, Maradona nu avea banderola de capitan la Espana’82, in plus, decarul Belgian, Coeck a murit in accident de masina in toamna lui ’85. Cum ar fi fost frumos in legendara peluza Kop, un maramuresean cu un clop, fan Klopp?

gogu rozbif (2 comentarii)  •  8 mai 2019, 15:50

matip = camerunez in rest, foarte fain aritcolul. INWA!

MZM (13 comentarii)  •  8 mai 2019, 17:31

Imi pare rau pentru esecul Barcelonei, dar ii inteleg pe Messi si ai sai: cum sa joci fotbal cu niste indivizi care alearga... ***?!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Maxentiu (14 comentarii)  •  8 mai 2019, 17:45

Prestatia lui Liverpool de aseara mi-a amintit de catararile marelui Lance Armstrong.

Dan (1 comentarii)  •  8 mai 2019, 17:47

@enigmatul, cum poti sa spui ca Liverpool nu a realizat nimic pe plan european ? Vad ca sustii aprig Barcelona dar se pare ca nu cunosti fotbal la cei 10 anisori ai tai. Liverpool detine 5 cupe ale campionilor, la fel ca mult iubita ta echipa.

Mihai T (1 comentarii)  •  8 mai 2019, 17:56

Acel ceva exceptional care se intampla la Liverpool face sa ne aduca aminte ca sportul este si pasiune si emotie deoarece fiecare din noi se regaseste in lupta uneori nedreapta cu viata si destinul , cu adversarii mai puternici, cu nedreptatile destinului . Darzenia si forta luptei lor vine din strafundurile istoriei si traditiei societatii pe care o reprezinta(docherii din portul cu acelasi nume , care nu mai sunt demult docheri )si a personalitatii lui Klop care e parca nascut in port si tocmai asta a facut diferenta. Este un flux continuu ce transcende la nivel subliminal dinspre tribune spre jucatori si viceversa care chiar face sa vibreze atmosfera la propriu si prca trece si prin ecranul TV la mii km distanta.

Cristian (3 comentarii)  •  8 mai 2019, 19:17

la Madrid va așteaptă amicul Mauricio

Liviu (2 comentarii)  •  8 mai 2019, 20:43

Minunat,Minunat,Minunat...YNWA.multumim pentru articol.

Liviu (2 comentarii)  •  8 mai 2019, 20:49

Minunat.YNWA.multumim pentru articol.

alex (5 comentarii)  •  8 mai 2019, 21:54

Un articol bun, desi cam patimas. Echipele cu care tin de cand eram copil sunt Ajax si Liverpool, in aceasta ordine. De prin anii 90 am adaugat si Barcelona, pentru ca o antrena Cruyff, iar varf era Romario; sper ca sa vad o finala intre favoritii mei. Alison a fost cel mai bun ieri seara, a scos cel putin 3 goluri!

Durden (9 comentarii)  •  8 mai 2019, 23:06

exceptional articol, bravo!

Alex One (20 comentarii)  •  9 mai 2019, 9:15

Oare se mai face vreun control antidoping la acest nivel ? D-l Balaj, nu vi se pare nimic, o parere,ceva ? Am uitat ca aveati oarece nedumeriri referitoare la corectitudine la FCSB-Astra nicidecum la Astra-CFR ? Aveti curajul unei opinii ca prea alearga astia din Liga Campionilor timp de 97 de minute de zici ca sunt intorsi cu cheia ?

victor L (8 comentarii)  •  9 mai 2019, 10:27

Frumos articol. Nu sint fan Liverpool, caci sint fan ManU, dar intr-o alta viata sigur cu Liverpool si fanii sai voi tine. Mai mult decit echipa, fanii ma uluiesc.

Valentin (1 comentarii)  •  9 mai 2019, 11:54

Frumos meci, frumoasă calificare. Probabil nu se calificau dacă dădeau măcar un gol la Barcelona. Liverpool demonstrează încă o dată că fotbalul se joacă dintr-o combinație de inimă + tactică + tehnică + fizic. Disperarea lui Henderson care s-a apucat să dribleze în careu este epocală.

Pagină negăsită | (3 comentarii)  •  9 mai 2019, 13:27

[…] Costin Ștucan […]

Comentează