Dumnezeu nu bate cu parul

“A fost dragostea lui Dumnezeu față de mine! Este incredibil cât de mult mă iubește Dumnezeu”, a rezumat George Becali ce s-a întâmplat joi seară pe Național Arena.

Când revezi faza golului de 2-1, începi și tu să crezi că […]

“A fost dragostea lui Dumnezeu față de mine! Este incredibil cât de mult mă iubește Dumnezeu”, a rezumat George Becali ce s-a întâmplat joi seară pe Național Arena.

Când revezi faza golului de 2-1, începi și tu să crezi că a fost ceva. Poate chiar Dumnezeu a lăsat un spațiu de doi metri, exact de cât avea nevoie Romario Benzar pentru a centra impecabil atunci când în mod normal disperarea îți ucide luciditatea.

Tot Dumnezeu a ridicat mingea cu un centimetru fix cât să treacă peste degetele lui Posavec, portarul de 1,90 ieșit cu încredere și furie pentru a respinge și acest ultim atac disperat al FCSB, și tot El l-a trimis pe Gnohere într-o zonă a careului în care, statistic, atacantul ar fi așteptat o centrare-fantomă.

De aia, francezul era atât de singur acolo.

Fundașii nu fac marcaj pentru că, de obicei, 9 din 10 astfel de centrări nu trec de portar.

FCSB a primit din cer un cadou minunat pe care-l merită măcar pentru perseverența cu care jucătorii ei, unii mai cruzi, alții mai experimentați, au bâzâit ca niște bondari timp de 90 de minute în încercarea de a scoate din Europa o echipă cu un spirit de luptă impresionant.

Dar tot din cer sau – mai bine – din peluză, FCSB a primit aseară o lecție pe care finanțatorul ei ar trebui să știe să o asimileze, judecând după momentele lui de pioșenie televizată.

Pentru cine nu-și mai aduce aminte, pe 20 martie 2008, Rapid și Steaua au jucat în Giulești un derby extrem de important în lupta pentru titlu.

Rapid, antrenată de Mircea Rednic – omul căruia FCSB trebuie să-i mulțumească pentru importul lui Gnohere – conducea cu 1-0 în momentul în care arbitrul Alexandru Deaconu a fost lovit în cap de o brichetă aruncată din tribuna a doua. În urma presiunii incredibile puse de jucătorii Stelei, în frunte cu Lovin și cu Dică (foto), arbitrul a oprit meciului, iar Steaua a câștigat cu 3-0 la masa verde.

Aseară, în minutul 54, unul dintre jucătorii aceluiași Dică a fost lovit de un obiect neidentificat aruncat din peluză de un fan FCSB. Nedelcu a fost izbit în plină figură exact când țopăia de fericire ca un copil pentru penaltyul acordat de arbitru.

Cu pielea nasului zdrobită, plin de sânge, Nedelcu a început pur și simplu să tremure din cauza șocului. Uitați-vă la palmele lui, pe reluări.

După câteva minute de îngrijiri, tânărul fotbalist a reintrat, dar a fost atât de zguduit încât șuturile lui păreau mai degrabă că-l caută, răzbunător, pe imbecilul din peluză care-i zdrobise nasul.

Interesant este că, în timp ce Nedelcu sângera abundent pe gazon, nici arbitrul spaniol al meciului, nici jucătorii croați nu s-au gândit vreun moment să oprească partida din motive de siguranță, deși măsura agreată de Deaconu, Dică și Becali în martie 2008 ar fi justificat pe deplin abandonul.

Atunci, Dică a condamnat publicul. A făcut-o și aseară, dar cu jumătate de gură înainte de a mulțumi din inimă “suporterilor minunați care ne-au susținut”.

Scăpată de momentul ridicol în care un fan își mutilează un jucător favorit, FCSB s-a calificat miraculos, iar Becali a invocat iarăși dragostea lui Dumnezeu pentru el.

Aseară, Dumnezeu, destinul sau cine mai vreți le-a dat, însă, o palmă celor care acum 10 ani fugeau ca potârnichile din Giulești, urlând de bucurie pentru o înfrângere-în-curs-de-transformare-în-victorie la comisii.

Bunul lor simț ar trebui să sesizeze marea ironie pe care soarta le-a servit-o.

Există în popor o vorbă pe care Becali sigur o știe.

Dumnezeu nu bate cu parul.