3 impresii despre Viitorul – Steaua 3-1

Specialiști și ziariști, haideți să nu ne ascundem după cuvinte! E momentul să nu căutăm explicații pentru înfrângerea Stelei în așezări tactice și în schimbări. Nu faptul că Reghecampf a început meciul cu trei mijlocași centrali a dus la prima […]

Specialiști și ziariști, haideți să nu ne ascundem după cuvinte! E momentul să nu căutăm explicații pentru înfrângerea Stelei în așezări tactice și în schimbări. Nu faptul că Reghecampf a început meciul cu trei mijlocași centrali a dus la prima victorie a Viitorului în fața Stelei după 4 ani.

DISPARIȚIA STELEI. DOI ANI LA RÂND

Cauza e alta.

Jucătorii Stelei au intrat pe teren ca și cum ar fi aflat încă de la vestiare că au pierdut meciul. Făcând o paralelă în timp, cam cu aceeași atitudine intrau jucătorii Ceahlăului pe gazonul din Bistrița și cei ai Gloriei la Piatra Neamț. Sau, mai recent, tot cei ai Stelei lui Reghecampf în acel 2-5 devenit de legendă cu Viitorul.

Pe vremuri, un astfel de meci ar fi ridicat semne de întrebare.

Acum, e disecat tactic din toate unghiurile numeroaselor camere TV, deși analiștii nu găsesc nimic relevant printre măruntaiele partidei, după ce au făcut incizia expertă.

Dacă vreți exemple, uitați-vă la Enache, la lejeritatea cu care se apără – de fapt, el nu se apără, ci se plimbă în careul mic – la faza primului gol!

Indiferența băieților lui Reghecampf într-un meci incredibil de important în lupta pentru titlu a fost observată și de Helmut Duckadam, deși eroul de la Sevilla ar fi putut foarte bine să caute scuze în altă parte: “Nu știu ce a fost cu relaxarea asta. Hai să nu zic că au luat jocul lejer, dar nu au fost concentrați. Nu au fost conectați la miza acestui joc”.

Duckadam a sesizat o atitudine pe care Steaua a mai arătat-o, nu demult, într-un alt moment cheie. Partida de la Ovidiu este a doua într-un interval de 11 luni în care echipa lui Reghecampf intră fără nerv pe teren în fața unei contracandidate la titlu. În aprilie 2016, Varela greșea de două ori decisiv într-un 0-2 cu Astra, un meci în care Steaua nu a existat și care a stabilit campioana din sezonul trecut.

După standardele nerăbdătorului Becali, a doua dispariție a echipei în mai puțin de un an într-un meci esențial ar trebui să ducă la demiterea antrenorului. Dar Reghecampf rezistă. Asta înseamnă că finanțatorul care, pe vremuri, alerga cu valize după adversari pentru un titlu de campioană ori a devenit mai înțelept, ori și-a dat seama că nu e anul lui.

Nici anul ăsta.

CEL MAI BUN PORTAR DIN LUME. PENTRU VIITORUL

“Două erori catastrofale”. Așa a caracterizat Duckadam gafele lui Florin Niță venite la finalul unei zile în care portarul de 30 de ani a aflat că va intra în lotul României pentru meciul cu Danemarca, în locul accidentatului Silviu Lung junior.

Venit la Steaua împreună cu Laurențiu Reghecampf, Niță i-a câștigat pe fani cu evoluțiile sale. Cu greu, își poate aminti cineva trei greșeli majore făcute de portar în ultimii 5 ani. Tocmai de aceea, la conferința de presă de după meciul precedent, Hagi spusese: “Sper ca Niță să greșească, în ultimele 6 meciuri cu Viitorul el a fost cel mai bun portar din lume”.

Energia pusă de Hagi în incantația de mai sus a circulat câteva zile în atmofera pământului, apoi s-a lăsat peste mintea lui Niță ca o ceață. La golul de 2-0, centrarea șutată de Morar s-a dus în poartă printre Niță și bară. Un gol curios și ridicol, în același timp. La 3-0, balonul șutat de Casap a trecut printre mâinile lui Niță, o gafă de copil pe care un portar matur pur și simplu nu are voie să o comită.

Acum 5 ani, Niță și-a început ascensiunea în carieră, devenind titular la Chiajna după un meci pierdut cu 4-0 la Vaslui. Titularul din acea seară, israelianul Baruch a greșit incredibil la primele trei goluri, determinându-l pe Mihai Stoica să declare amuzat: “Ăsta e primul hattrick al unui portar pe care-l văd. Are o singură scuză, o fi jucat la pariuri”.

Urmașul lui Baruch în poarta Concordiei lui Reghecampf, Niță a reușit la Ovidiu doar o dublă. Ce spune acum directorul sportiv al Stelei?

CINE ARE NEVOIE DE TAMAȘ

La flash-interviurile de după meci, Reghecampf l-a criticat pe Tamaș și, bărbătește, a susținut că steliștii nu trebuie să caute alibiuri în prestația arbitrului Hațegan. Curios, atunci când a fost rugat să-și dezvăluie planul tactic pentru meci, câteva minute mai târziu, antrenorul a folosit eliminarea lui Tamaș drept scuză: “Nu avem ce să vorbim despre planurile noastre. Am primit roșu în minutul 17”.

Printre șabloanele folosite în fotbal, există o teorie conform căreia o echipă aflată în inferioritate se mobilizează mai bine, că jucătorii încearcă să compenseze minusul, depășindu-și limitele. Evident, există și șablonul pentru adversara care are un om în plus și se relaxează.

La Ovidiu, Steaua nu a putut fi încadrată în niciun șablon. E valabil și pentru Tamaș, cel care și-a înfipt crampoanele în gamba lui Purece și a primit roșu rapid.

Întors la Steaua după ce a fost dat afară din cauza unui episod extrasportiv, fundașul central și-a plătit singur salariul pentru o vreme, în contul amenzii primite în perioada precedentă petrecută în club.

Tamaș este un continuu paradox. Are perioade din meciuri în care comite două penaltyuri în 20 de minute, apoi își bagă adversarii în buzunar. Când începi să crezi că Tamaș e un uriaș de netrecut, apare o greșeală ridicolă sau un roșu, cum s-a întâmplat când Steaua căuta febrilă calificarea pe terenul lui Villarreal.

Ultima eliminare din carieră ar putea avea un efect întârziat catastrofal. Viitorul a învins cu 3-1 și, debarasată de complexul Steaua, echipa lui Hagi se anunță viitoarea campioană.

Până atunci, Tamaș stă în meciul cu fosta sa echipă. Pentru Steaua pare o binecuvântare. Nu a învins-o pe Dinamo în niciunul dintre cele 7 meciuri cu fundașul de 33 de ani în teren.