Brâncuși al fotbalului
Cum îl știu de când era junior, iar mai târziu am însoțit-o pe Craiova Maxima în marșul ei european din 1983, firește că am strâns numeroase amintiri despre Ilie Balaci.
Alintat Minunea Blondă, acesta e socotit unul dintre cei mai talentați jucători români din istorie. E așezat de regulă lângă Nicolae Dobrin și Gică Hagi, pe același soclu. La întrebarea care dintre cei trei a fost mai mare?, iubitorii balonului rotund răspund diferit. Nu puțini încep cu Balaci și-l includ pe lista „nemuritorilor”.
La dispariția lui Ilie, cu atât mai tristă cu cât s-a petrecut nedrept de repede, relatez o întâmplare din epoca în care se retrăsese de pe gazon. Deci, pentru Revelionul 2000, am mers în Dubai, fără să realizez că Balaci antrenează în regiune, la Al Ain. L-am văzut însă la televizor și, deși nu plănuisem nimic, i-am propus un interviu. Deși am dat cu greu de Ilie, a părut bucuros că mă aude. M-a poftit să stăm de vorbă. „Eu nu pot veni deoarece am antrenament diseară, dar trimit o mașină să te aducă. Sunt vreo 130 de kilometri de-aici”, a zis.
După ce-am traversat Omanul, prezentarea pașaportului, controlul bagajului, întreaga tevatură, am ajuns la destinație. Familia Balaci locuia într-un fel de vilă, discretă, nu măgăoaie, plasată chiar în spatele hotelului Hilton din Al Ain. În restaurantul acestuia mâncau sau comandau și li se aducea meniul în cinci minute. Mă rog, Ilie mi-a povestit despre munca lui, despre echipa cu care va câștiga la sfârșitul sezonului titlul de campioană a Emiratelor. Unul dintre numeroasele trofee cucerite în zona Golfului, din care motiv Minunea Blondă va fi supranumit și Prințul Arabiei.
Tot stând la taclale și, printre altele, admirând un ceas dăruit de șeic, bijuterie evaluată la zeci de mii de dolari și ținută într-o cutie aurită, două-trei ore au trecut ca o clipă. La un moment dat, Ilie a stins a zecea țigară și a zis: „Gata, Nea Ovi, pauză de prânz, ești invitatul meu la Hilton!”.
După care însă, s-a răzgândit brusc. Și-a strigat soția și a întrebat-o „Mami, nu mai bine pui tu de-o mămăligă și frigi niște cârnăciori de-ăia de-i primirăm de-acasă?”. Zâmbind, doamna Balaci s-a conformat și a dispărut în bucătărie. Văzându-mă probabil nedumerit, sincer, cine n-ar fi preferat o masă la Hilton?!, a simțit nevoia să se explice. „Matale uiți că mă născui la Bistreț, 60 de kilometri de la Craiova spre Dunăre?”, s-a recomandat, moment în care, fără să vreau, poate aiurea, mi-a fugit gândul la Brâncuși. La sculptorul de geniu, oltean și el, care a păstrat în Parisul de adopție toate obiceiurile și tradițiile deprinse în Hobița natală. Ba a și fost foarte mândru de asta.
Ilie Balaci a plecat dintre noi la numai 62 de ani ca să-și ocupe locul arvunit și meritat în legendă. Nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru el. Dumnezeu să-l aibă în grijă!