Cu apa la gât

Față de meciul apatic cu Muntenegru, România s-a îndreptat în cel cu Serbia.

În special pe parcursul reprizei secunde, când a reușit să revină de la 0-1 și de la 1-2, pentru a obține un egal prețios. Care o păstrează cu șanse în lupta pentru șefia grupei din Liga Națiunilor.

„Naționala” a oferit o ripostă mai îndrăzneață. Și nu doar atât. Mai angajată, mai coerentă. „Tricolorii” au făcut luni la Belgrad ce nu făcuseră vineri la Ploiești: au pus osul, s-au bătut. Poate că e stilul nostru, fotbaliști ori nefotbaliști, să nu ne omorâm cu firea până nu ne ajunge apa la gât. Greu de dat un verdict. Cert e însă că Stanciu, Chipciu și ceilalți nu s-au mai lăsat pe-o ureche. Au vrut, dar au și putut.

Să nu se deducă de-aici că trebuia să și câștigăm. Cu toate că în final, la o fază regizată de Chipciu, numărul 1 în opinia mea, Mitriță s-a aflat la un pas de golul 3. Totuși, deși n-au epatat, gazdele s-au dovedit superioare la majoritatea capitolelor. Au avut 62 la sută posesie, 9-4 la cornere, 5-3 la șuturi pe poartă etc. Și discutăm despre o echipă ce l-a ținut rezervă 70 de minute pe Matici, mijlocaș de 30 de ani care a strâns peste 200 de meciuri la Benfica, Chelsea și Man Utd! Dacă nici acum nu putem vorbi despre clasă, atunci când?!

Realist, Contra s-a declarat mulțumit de rezultat și chiar de joc. Ultimul însă a scârțâit, cu precădere în defensivă, unde fundașii laterali au greșit mai des decât „centralii”. O spun cu regret, întrucât Bancu e unul dintre preferații mei. La mijloc, P. Anton a fost depășit de importanța partidei, dar și de ritmul ei. Mai bine s-au descurcat R. Marin și, mai ales, Stanciu, veritabil argint viu. Peste toți s-a ridicat, repet, Chipciu, neobosit și inspirat, pistonul mecanismului. Iar Țucudean, autorul golului 2, s-a dovedit omul potrivit la locul potrivit, gata să exploateze cea mai mică oportunitate. La debutantul Drăguș mă voi referi imediat.

Apropo de temerile selecționerului, manifestate la capătul remizei albe cu Muntenegru, cum că „S-a întors negativismul la echipa reprezentativă!” aprecierile de după acest 2-2 cu Serbia îl contrazic pe Cosmin. Care are datoria să realizeze că e logic, de domeniul normalului, ca „naționala” să fie criticată, uneori la sânge, când joacă în dorul lelii. Fără tragere de inimă, cum s-a întâmplat vineri. Suporterii sunt nemulțumiți și e dreptul lor să se exprime. În categoria respectivă intră ziariștii, dar și Cornel Dinu.

Cu privire la Drăguș, debutant la 19 ani, acest enfant prodige nici n-a încântat, nici n-a dezamăgit. A intrat dezinvolt, fără complexe, însă n-a realizat nimic deosebit. A jucat parcă pentru el, îndrăgostit de minge. Desigur că, fiind la prima apariție, trebuie susținut și încurajat, chiar dacă titularizarea lui n-a însemnat doar un act de curaj din partea lui Contra. De avânt. Acesta a recunoscut că a început cu Drăguș deoarece Mitriță a acuzat probleme musculare. Ori poate a dorit să se justifice de ce nu l-a cedat pe constănțean la U21.

În măsura în care insist că Drăguș se cere cultivat, cu toate că întinerirea lotului nu merită considerată scop în sine, el nu trebuie lăudat cu gura până la urechi când nu-i cazul. Iar luni, mă îndoiesc că era. Nu ridicându-l în slăvi aiurea îl servim pe Drăguș, ori pe altul ca el, ci spunându-i adevărul, fie acesta și neplăcut. Numai evidențiindu-i, pe lângă calități, și defectele îl putem ajuta să se corijeze și să crească.