Trei lei necăjiți
Belgia a bătut Anglia cu 2-0 în finala mică și a obținut cea mai bună clasare a sa din istoria Mondialelor.
În schimb, învinsa a dezamăgit. Dacă Dier nu rata o ocazie monumentală la 0-1, britanicii ar fi putut trage nădejde la un alt rezultat. Așa, Alderweireld a respins de pe linia porții balonul liftat de Dier și Anglia s-a clasat pe 4. Loc care, surprinzător, l-a mulțumit pe Kane! Prezumtivul golgeter al turneului s-a declarat foarte mândru de evoluția sa și a coechipierilor.
Kane nu-i singurul care judecă favorabil prestația formației The Three Lions. Firește, e dreptul lui să gândească pozitiv. Eu însă, fie-mi cu iertare, nu împărtășesc acest punct de vedere și voi explica de ce. Până atunci, caut să deslușesc ce i-a putut încânta pe unii. Cu siguranță faptul că, înscriind 12 goluri, Anglia a doborât propriu-i record de eficacitate la CM. Care, cifrat la 11 goluri, data de la ediția 1966, când England a cucerit titlul suprem pe Wembley.
Altă sursă de mulțumire ar fi aceea că garnitura lui Southgate a fost în 2018 cea mai tânără dintre cele aliniate vreodată de Anglia la turneele finale. Corect, Rashford 20 de ani, Alli 22, Stones și Sterling 23, Pickford și Kane 24 etc. Dintre jucătorii folosiți, numai A. Young a depășit 30 de ani. Iar tinerețea, se știe, provoacă simpatie deoarece aduce vorba despre viitor. Despre speranță. Astfel îmi și explic că, după ce beșteliseră „naționala” pentru amatorismul din partida de 0-1 cu Belgia, ziariștii și-au schimbat atitudinea. Mulți au urcat în barca lui Kane.
Ar mai fi ceva? Da. Acel șir indian al atacanților la cornere, numit Love Train, Trenul Iubirii, menit să deruteze marcajul advers. Evident, și știința de a exploata la maximum fazele fixe, loviturile libere. În urma lor, Anglia a înscris 9 goluri!
Mai departe însă, nimic de remarcat. Începe deșertul. Totuși, oricât de îngăduitori am fi, tot nu putem omite faptul că Anglia a pierdut în Rusia 3 meciuri din 7! Și dacă scoatem din calcul victoria cu 6-1 din întâlnirea cu Nobody Panama, când Kane a dat trei goluri (două din penalty), nu prea rămânem cu mare lucru.
Doar cu moda lansată de Southgate în materie de veste și cu constatarea că, după chipul și asemănarea întregii echipe, însuși Kane a jucat din prost în mai prost. Norocul lui e că și belgianul Lukaku, principalul rival, a rătăcit drumul spre gol. Practic, îmi cer iarăși iertare, Anglia mai degrabă s-a chinuit la Cupa Mondială. Ca să citez un ziar de peste Canalul Mânecii, „s-a târât”!
În consecință, chiar nu văd ce motive ar avea leii de pe tricourile fotbaliștilor și de pe steagurile suporterilor din Insulă să fie veseli. Mai degrabă ar trebui să fie necăjiți. Amărâți. Triști.