Cimitirul campioanelor
Bătând Belgia cu 1-0, Franța s-a calificat în finala CM după 12 ani, asta în condițiile în care, surprinzător, ostilitățile le-a condus învinsa!
Recurg la statistică deoarece, spre deosebire de o părere ori de alta, ea nu admite replică. Conform fișei tehnice a semifinalei de la Sankt Petersburg, Belgia a cedat Franței, 0-1, deși a fost superioară ca posesie, 60 la sută contra 40, și ca inventar al paselor, 629 la 342. Ușor de dedus că a pierdut echipa care a dominat.
Practic, Belgia s-a găsit marți seara într-o situație exact inversă față de cea din meciul pe care l-a câștigat cu Brazilia, 2-1. Atunci, cu 57 la sută posesie și 187 de pase în plus (557-370), Seleção a deținut inițiativa, dar a părăsit „sfertul” și competiția cu capul în pământ.
Alte exemple? Rusia a eliminat Spania la loviturile de departajare după 1-1 în 120 de minute, cu toate că s-a aflat în inferioritate la toate capitolele: posesie doar 25 la sută și 853 de pase în minus! Cam la fel au stat lucrurile la Germania-Coreea de Sud, 0-2, confruntare în urma căreia campioana en titre a ratat calificarea și s-a clasat, de necrezut, în coada grupei, pe locul 4! Nemții au presat în neștire, posesie 70 la sută și 719 pase la 237, însă degeaba. N-au reușit să înscrie nici măcar golul de onoare!
Din cifrele și din procentele de mai sus rezultă că o armă considerată decisivă până de curând, să ții de minge, să n-o dai adversarului, a încetat să mai încline balanța și aduce din ce în ce mai rar succesul. Sau chiar nu-l mai aduce. Între lecțiile oferite de această ediție a CM e aceea că nu mai contează cine joacă mai mult, ci cine joacă mai bine. Înaintea cantității, atârnă mai greu calitatea. Valoarea.
Sunt atâtea de spus pe marginea marelui rendez-vous fotbalistic din 2018, dar rămâne timp pentru a despica firul în patru. Ca primă observație, să notăm că stilul tiki-taka, făcut celebru de Barcelona, nu mai e la putere! L-au citit toți și au învățat să-l contracareze, din care motiv Spania a și clacat așa repede. În parte și Argentina, contaminată de Messi, cumva și Brazilia lui Neymar, conjunctură în care Rusia a devenit cimitirul ultimelor campioane mondiale.
A câștigat însă teren, chiar s-a impus, maniera britanică de a juca, bazată pe faze fixe, pe cornere și pe lovituri libere. Mai atletică, îndreptată spre luptă și spre alergare, axată pe forță înaintea subtilității. Ideea merită dezvoltată.