Suporter de rând

Am observat-o întâia oară în tribuna oficială a stadionului din Soci la „sfertul” pe care Croația l-a câștigat cu 6-5 în fața Rusiei după loviturile de departajare. Atunci am aflat că se numește Kolinda Grabar-Kitarovici și că e din 2015 […]

Am observat-o întâia oară în tribuna oficială a stadionului din Soci la „sfertul” pe care Croația l-a câștigat cu 6-5 în fața Rusiei după loviturile de departajare. Atunci am aflat că se numește Kolinda Grabar-Kitarovici și că e din 2015 președintele Croației. Prima reprezentantă a sexului frumos aleasă în funcția respectivă.

Absolventă a Universității din Zagreb, dar cu specializări la Viena, Harvard și Baltimore, fusese anterior ambasador în Statele Unite, ministru al Afacerilor Europene și asistentă pe lângă Secretariatul General NATO. O remarcabilă carieră înlesnită de faptul că vorbește fluent 3-4 limbi și se descurcă în alte 3-4.

La meci, Kolinda a stat alături de Gianni Infantino, șeful FIFA, și de premierul rus Dmitri Medvedev, cu care a schimbat impresii și amabilități. La sfârșit însă, o dată cu izbânda formației sale, președinta s-a dezlănțuit și a dansat de fericire. Manifestarea mai degrabă l-a necăjit pe Medvedev. Zâmbind strâmb, acesta a întors capul.

Nimic deosebit, trebuie să fi gândit mulți, doar o femeie lipsită de prejudecăți, stăpână pe ea însăși. În paranteză fie spus, fotografiată recent pe plajă într-un costum de baie decoltat. Dacă din secvența descrisă mai sus a șocat doar entuziasmul parcă de 20 de ani al unei doamne care a împlinit 50, scena următoare chiar a emoționat.

Kolinda a coborât în vestiarul compatrioților și a sărbătorit alături de aceștia. A cântat și a jucat. Îmbrăcată în tradiționalul tricou în pătrățele, l-a îmbrățișat pe Dalici și apoi pe fiecare fotbalist în parte. Transpirați, unii goi de la brâu în sus, Modrici et Comp. nu și-au ascuns surpriza și satisfacția de a fi salutați de șeful statului! O vizită însă neregizată, filmată cu telefonul mobil, fără gărzi de corp și fără operatori TV. Inopinată, neprotocolară. Vizita unui suporter de rând, nu a unuia de lux, așteptat cu flori proaspete și discursuri omagiale.

Vă întreb dacă e posibil să trăim și noi așa ceva? Mă îndoiesc, deoarece președintele de azi nu-i apropiat de fotbal, dar și pentru că n-ar avea motive să-i felicite pe „tricolori”. Chiar n-ar avea! Cum n-au avut, din păcate, nici ultimii care l-au precedat.

Ne place, nu ne place, să recunoaștem că, deși numără numai 4,2 milioane de locuitori, Croația iubește și practică mai mult sport decât România. Și obține, logic, rezultate mai bune, în special la fotbal și la baschet, la polo și la handbal. Noi suntem superiori în alte domenii, dar ăsta-i deja începutul unei noi discuții.