Cine a mințit și de data asta?!

Invitat joi seara la DigiSport, președintele FRF a detonat ceea ce a crezut el că e o bombă menită să-l arunce în aer pe Lupescu și, automat, să-i aducă lui încă un mandat.

Lăsând impresia că a descoperit America, dacă nu și India odată cu ea, Burleanu a arătat o hârtie care demonstra, se amăgea el, că Lupescu a mințit când a spus că a demisionat de la UEFA pentru a participa la alegerile federale din 18 aprilie. „A mințit, ne-a mințit pe toți!”, a făcut Răzvan spume la gură, convins că a obținut o victorie la fel de mare precum aceea repurtată de Napoleon la Austerlitz.

Burleanu a fluturat o adresă expediată de UEFA, sub iscălitura secretarului general Theodore Theodoridis, compatriotul și nașul lui Kyros Vassaras, ca răspuns la solicitarea omologului său de la FRF, Radu Vișan. Ultimul fiind cel care recunoscuse deschis, înainte de a se trezi cocoțat în funcție de Răzvănel, că n-a văzut pe viu niciun meci de fotbal în viața lui! În documentul respectiv, Theodoridis susținea că Lupescu s-ar afla în concediu fără plată („unpaid leave of absence”), nu c-ar fi demisionat de la UEFA. Scrisoarea venită de la Nyon l-a determinat pe Burleanu să-și atace violent rivalul, să-i reproșeze că „are în ADN minciuna și trișarea”. Acuze nu grave, ci foarte grave. De fapt însă, cum ne vom edifica rapid, niște aiureli. Niște bazaconii.

A doua zi, după ce Lupescu însuși precizase pe Facebook că e demisionar, dar că UEFA a preferat soluția concediului fără plată deoarece petentul n-a avut destulă vreme ca să încheie operațiunile de predare a postului (a trebuit să vină urgent la București pentru a începe o campanie electorală întârziată), Gazeta a solicitat în scris lămuriri de la forul continental.

Thomas Giordano, șeful Biroului de Presă, a răspuns prompt că „Ioan Lupescu, director pentru Dezvoltarea Tehnică, nu mai lucrează pentru noi. În momentul în care a hotărât să candideze la FRF, ne-a comunicat decizia sa de a demisiona. Întrucât n-a avut suficient timp pentru a finaliza toate formalitățile legate de întreruperea angajamentului său cu UEFA, departamentul nostru de Resurse Umane l-a pus pe dl. Lupescu în concediu fără plată din 12 februarie”. Clar, în afara oricărui dubiu, cine a mințit și cine a spus adevărul. Reiese că Burleanu e cel care, dezinformat, de rea-credință ori amândouă, a indus în eroare opinia publică. Sau măcar a încercat.

În loc să-și recunoască greșeala, să bage în capul în pământ și să retracteze, Răzvănel a reacționat în stilu-i caracteristic, cu un tupeu fără margini, uluitor Maestru al diversiunii, el a sesizat niște ghilimele, pasămite nepotrivite, în corespondența lui Giordano și, plecând de la ele, a categorisit emailul cu pricina ca „mai mult decât prietenesc”! Chiar „o comandă”! De parcă redacția Gazetei s-ar bate pe burtă cu staff-ul UEFA!

Nu insist asupra consecințelor nefericite pe care trebuie că le-au provocat la Nyon aprecierile lui Burleanu, în măsură să-l descalifice pe autorul lor. Mi-aș permite însă o întrebare: de ce a fost nevoie ca FRF să se intereseze dacă Lupescu a demisionat? Chiar îl precupa problema pe Vișan și nu-l lăsa să doarmă ori i-a trasat această sarcină Burleanu însuși?! Cel care a făgăduit o campanie pe programe și pe proiecte, curată, dar a făcut una bazată pe false dezvăluiri și pe bârfe, țintind să-și compromită adversarul prin orice mijloace, să-l lovească sub centură!

Mi se spune, și cu asta închei, că Răzvănel a întocmit o listă neagră cu ziariștii care l-au criticat, iar în fruntea ei l-a plasat pe subsemnatul, cu 48 de articole. Chiar le-a numărat bine, n-au fost mai multe?! Mulțumindu-i pentru onoare, nu-mi rămâne decât să-l întreb iarăși de ce, dacă s-a simțit persecutat și jignit, nu m-a acționat în instanță ca pe alți confrați?! Răspund tot eu: pentru că mereu am avut dreptate. Invariabil, de fiecare dată.